Doru POPOVICI

Finala Europa League, prima în istoria acestei competiţii a cărei titulatură s-a tot schimbat de-a lungul anilor, va rămâne cu siguranţă în istoria fotbalului datorită prestaţiei absolut formidabile a lui Forlan, omul care a înscris cam de patru ori (am socotit şi bara de la începutul meciului, şi pătrunderea aia neverosimilă, când a pus „pe tavă” pentru nu mai ştiu cine mingea care numai de-a dracului n-a vrut să intre în poartă), oficial contabilizându-se doar două din magnificele lui realizări. Ne-am convins o dată în plus că există pe lume sportivi-etalon, cei care „fac diferenţa”, cei ale căror prestaţii rămân în memorie, probabil până la moarte. Am avut şansa, mai ales datorită vârstei, să-i văd pe câţiva dintre coloşii fotbalului, fiecare dintre ei rămânându-mi în amintire cu câte o realizare cu totul specială: pe Pele, de exemplu, mi-l amintesc din meciul cu Cehoslovacia, din grupă cu noi, de la Guadalahara, în 1970, când... a ratat! Da. Dar după o preluare pe piept (la o lansare în adâncime, printre fundaşii cehi) cum n-am mai văzut la nimeni, niciodată. Pe Bobby Charlton îl văd mereu înscriind golul din finala Cupei Campionilor dintre Manchester United şi Benfica Lisabona (1968; sau ’69!?) când a înţepat o centrare şutată „la firul ierbii”, mingea s-a ridicat nu ştiu cât, iar apoi a coborât pe lângă stâlpul din dreapta portarului care, săracu’, crezuse că mingea a ajuns în tribună! Gicu Dobrin pentru mine va fi veşnic cel care a înscris golul umilirii supreme a lui Dinamo, la Bucureşti, mângâind o minge pe la 18 metri care a încăput exact între mâinile portarului şi stâlpul stâng al porţii. Sunt jucători supremi. Iar realizările lor, ba chiar şi ratările, aşa cum e cazul lui Pele de mai sus, rămân şi ele în istorie. Vă întreb: puteţi să-mi relataţi vreo ispravă a unui român din ultimii 10 ani care să vă fi rămas întipărită în amintire? Exceptând, desigur, autogolul de pe Bernabeu. Un autogol, e drept, memorabil, dar înscris de Nimenio, fapt pentru care ar intra mai degrabă la categoria „cretinisme” decât la „întâmplări memorabile”. Vom avea fotbal atunci când vom avea măcar un Forlan neaoş, gonit de la Manchester. Deocamdată, ai noştri sunt goniţi de la Groznâi la Sofia.