Gabriel MANȚĂ

Preşedinţii Realului şi Barcelonei văd meciurile împreună, umăr lângă umăr. Asta după ce oaspetele a onorat invitaţia la masă a gazdei. Când se înscrie, bucuria unuia este autocenzurată din delicateţe pentru celălalt. Nu fac pe elitistul concluzionând că asta este consecinţa „osului domnesc”. Ajunge un pic de bun simţ şi niţică empatie. Copos şi Becali n-au nimic în comun cu aşa ceva. Duminică seara, i-a fost dat fostului activist să se scălâmbăie şi să sară în sus mai ceva ca Geoană. Dar tot aşa îi va fi şi succesul, vremelnic. Acum mestecă vorbe mari despre Andone, dar aşa a făcut şi cu Peseiro, după care a dat-o strategic la întors. Mai degrabă decât ruşinea proprie, Becali n-a avut cum îndura bucuria deşănţată a rivalului, una pe care ar fi exhibat-o el însuşi, numai prilej să fi avut! A plecat din timp, evitând astfel şi furia suporterilor, care s-a concentrat pe jucători şi antrenor. Şi-n timpul ăsta, Becali ce-mi făcea?! Îşi lingea rănile în propriul sălaş? Peste poate, vorba unui personaj... O dată nu şi-ar închide telefonul, o dată n-ar zice „nu” unui microfon întins. Dar televiziunile care s-au bătut iarăşi pentru a-l avea în direct au trebuit să muncească pentru a smulge vorbe de la el, pentru a face show, vorba altui personaj burlesc. Becali n-avea deloc chef de vorbă, răspundea monosilabic, dar era acolo, la teve. La semnat condica zilnică.

Şi culmea, deşi bastonată cu 5-1 în Giuleşti, echipa păstorită de el e ca barza chioară. Are cuibul său, în preajma fotoliului de lider. Ce şansă a putut rata Vasluiul! Anul trecut bătea surprinzător în ultima etapă la Craiova şi trecea înaintea acesteia pe ultimul loc european, în timp ce acum, cu un lot mai valoros şi olteni mai debili ca adversari, nu rezistă mizei şi rezultatul este taman pe dos! Titlul nu va ajunge în Moldova, se vede treaba că generaţia asta de brazilieni nu face parte dintre urmaşii urmaşilor...