După primele două „sferturi” de Champions’ League (la ora când scriu celelalte două nu s-au jucat încă) se poate spune că rezultatele înregistrate au fost normale, chiar dacă admiratorii fotbalului englezesc, printre care mă număr şi eu, ar putea spune că la Munchen a fost un pic de surpriză. Ei bine, nu sunt convins că poate fi vorba de ceva surprinzător atunci când Bayern câştigă în faţa cuiva, oricum s-ar numi adversarul: Freiburg, Brazilia sau, în cazul ăsta, Manchester. Dincolo de forma de moment a unuia sau a altuia, ori de prestaţia din campionat a echipei, Bayern reprezintă un „brand” de marcă, o industrie în sine, iar dacă asociem noţiunea de „industrie” cu spiritul nemţesc, înţelege oricine despre ce e vorba. Da, Bayern a pierdut în ultima etapă, tot pe Alianz Arena, în faţa lui Stuttgart, echipă de mijlocul clasamentului din Bundesliga, asta după ce o bună bucată de vreme chiar a cochetat cu retrogradarea (dar ca aproape în fiecare an, Stuttgart are un retur excelent), însă într-un meci de Liga Campionilor altfel stau lucrurile, alta-i abordarea, altele sunt ambiţiile, cu atât mai mult cu cât Bayern, oricât de impasibili i-am considera pe nemţi, nu poate uita nenorocirea din finala aceleiaşi competiţii, în faţa aceleiaşi Manchester United când, în doar două minute, de la 1-0 plus poze cu trofeul în braţe, s-au pomenit la 1-2 şi cu fotograful arătându-le dosul. Aşa că de atunci în coace (şi sunt câţiva ani buni de atunci) orice meci Bayern – Man. United are şi această încărcătură suplimentară. Faptul că golul victoriei Stuttgart-ului l-a înscris chiar Marica sigur că ne bucură şi pe noi toţi, dar de aici până la a spune că Marica e mai bun decât tot Manchester-ul sau măcar egalul lui Wayne Rooney e o distanţă mare, cam aceeaşi care separă un Logan de un Rolls Royce. Meciul ăsta, dincolo de a ne fi reactualizat tocita zicere cu nemţii „pe care ştii că i-ai bătut numai după ce-i vezi în avion”, ne-a arătat că nici nu contează că pe „nemţi” îi cheamă Ribery sau Olic, ci important e că echipa se numeşte Bayern Munchen. Iar Manchester (veţi vedea asta în retur) care e un brand încă mai puternic, îi va face pe nemţi să creadă că numele stadionului s-a schimbat din „Teatrul viselor” în „Teatrul coşmarului”.