Gabriel MANȚĂ

Messi a ajuns să nu se mai mulţumească a dribla un adversar, a devenit prea banal. Îl mai întoarce încă o dată, ca să fie treaba-treabă. Să nu aibă cineva impresia că prima dată i-ar fi reuşit driblingul din noroc. După ultima reprezentaţie a lui Messi, cea cu Zaragoza, presa spaniolă l-a ridicat în slăvi, pe bună dreptate. Însă Guardiola a sintetizat cel mai bine situaţia: „Messi m-a lăsat fără epitete!”. Tot Guardiola a spus cu ceva timp în urmă despre Messi, Ibrahimovic şi Iniesta că păstrează un nivel ridicat chiar şi când au evoluţii mai slabe. Mai pe scurt, joacă bine şi când joacă prost! Asta mi-aduce aminte că prin anii ’90aşa scria presa italiană despre Sabău. Chiar dacă nu era decisiv în vreun meci sau dacă echipa pierdea, el îşi făcea cu brio datoria sa de mijlocaş dreapta. De altfel, Moţu primea în mod constant note mari de la cronicarii italieni, ajungând să fie printre primii în clasamentul mediilor.

Revenind la Barcelona, dar şi la Real Madrid, la cum joacă în ultimul timp Messi şi Cristiano Ronaldo, meciul direct cred că este mai aşteptat decât finala Ligii Campionilor. Şi nici nu mai avem prea mult de aşteptat pentru El Clasico, vreo două săptămâni, imediat după returul dintre Barcelona şi Arsenal. Poate doar un duel în finală între Barcelona şi Manchester să se ridice la acelaşi nivel cu El Clasico, fiindcă la englezi evoluează un alt fotbalist care face furori în ultima vreme, Wayne Rooney. Asemenea confruntări pot da următorul Balon de Aur. Să nu uităm că mai avem şi un Campionat Mondial, dar nu ştiu câte şanse sunt ca vreunul dintre aceşti jucători să ajungă în finală. La asta se pretează selecţionatele care au echipă fără a sta într-unul sau doi jucători, Spania şi, culmea, Brazilia. Chiar nu-mi vine în minte vreun jucător brazilian care să facă furori precum cei enumeraţi mai sus. Poate doar Robinho, dar acasă la el şi Dayro se dă rotund. Iar Ronaldinho degeaba îşi arată nurii, naţionala pare capitol închis pentru el. Aşa se întâmplă când lui Dunga i se pune pata.