Săptămână bogată, subiecte aşijderea. Şi din curtea noastră, şi din grădina altora. În Liga Campionilor, Interul s-a conformat regulii care spune că o echipă aflată în recul în competiţia internă se scoate pe plan european. Atât de clară a fost superioritatea echipei lui Mourinho încât lui Ancelotti nu i-a rămas decât s-o recunoască public, la conferinţa de presă. Nu şi-a mai adus aminte de lovitura de la 11 metri refuzată în tur, şi bine a făcut. Dacă această uşoară ajustare a fotbalului englez se înscrie în trend (ea a început în faza grupelor, odată cu eliminarea lui Liverpool), redimensionarea drastică a Spaniei a fost total neaşteptată. Din fotbalul care dă campionii europeni şi principalii favoriţi la titlul mondial, doar Barcelona a rămas pe baricadă, cu un Messi revoltător de bun. A capotat şi Sevilla, una dintre cele mai lăudate echipe. Şi la ce i-a folosit?! Astfel se face că avem o lume destul de pestriţă în etapa sferturilor: Anglia şi Franţa sunt singurele care au câte două echipe, în rest câte una din Italia, Spania, Germania şi Rusia. Dintre echipele eliminate o regret doar pe Fiorentina, şi aici merită amintită greşeala de arbitraj din meciul tur deoarece chiar a balansat calificarea.
Înainte de a trece la derby-ul nostru cel proslăvit şi totodată hulit, să remarcăm seceta în care se complace CFR Cluj. Trei puncte din patru meciuri înseamnă randament de fix 25%. Nu prea seamănă cu un parcurs de campioană, mai degrabă le-a ţinut în viaţă pe contracandidate. La Dinamo-Steaua mă mărginesc la o singură remarcă: nici măcar „câinii” nu mai consideră motiv de fală a învinge o echipă adusă într-un asemenea hal de cel numit inspirat El Ciobandante! Luftul de la golul doi mi-a adus aminte de unul identic în urma căruia Anglia îşi înscria un autogol într-o deplasare din Croaţia, acum câţiva ani. Ce-i uneşte pe cei doi portari? În afară de ghinion inept, pe ambii îi cheamă Robinson!