Doru POPOVICI

Vă imaginaţi ce supărare zace-n mine de miercuri (cam de pe la ora 23.35) încoace, după ce ne-a eliminat din Champions’ League o echipă fără nimic altceva decât o sete nebună de performanţă, Olympique Lyon, autorul crimei de 1-1 fiind un bosniac care face să mă ia cu frisoane încă de pe acum la gândul că la toamnă în faţa lui vor sta alde Moţi, Tamaş, Goian ori Chivu.

Ce i-a lipsit Real-ului meu în dubla cu Lyon? Păi, în primul meci, ăla pierdut cu 1-0, i-a lipsit tocmai interpretarea corectă a datelor problemei, în sensul că Lyon era în pierdere de viteză în propriul campionat, unde după ani întregi de supremaţie mai era doar chestia care moare ultima (dar în cazul ăsta e de mult timp în moarte clinică!), rămânându-i ca alternativă doar o figură cât mai onorabilă în Champions’ League. Asta, în timp ce la Real e tocmai invers: în campionat, unde de ani de zile trăieşte cu obsesia Barcelonei, venea tare din urmă, depăşind-o pe aceasta tocmai în etapa premergătoare returului cu Lyon. De aici, că-s latini de-ai noştri, probabil şi ideea păguboasă că vor trece vâjâind pe lângă Lyon, din moment ce au făcut-o pe Barca să tremure. A rezultat o abordare cam dezlânată a meciului, iureşul de început (putea fi gol în secunda 15!) aducând o prea rapidă egalare la „general” după nici 6 minute, moment în care, era evident, celor de la Real li s-a părut că mai au de îndeplinit doar formalitatea de a o mai da de încă vreo trei ori în aţe, probabil ca să-mi iasă mie previziunea cu 4-0, cât zisesem c-o să fie! Vă jur că am zis atunci, după gol, că nu-i a bună, că a picat pre repede. A fost, de altfel, singura previziune care mi-a şi ieşit! Ratarea lui Higuain, cu poarta nudă, a fost începutul sfârşitului, din acel moment ne mai ieşindu-ne nimic. Din toată tărăşenia, mi-a rămas confirmarea că atunci când nu joacă Alonso, Raul şi Benzema, Cristiano Ronaldo rămâne un fel de Mutu, adică singurul fotbalist adevărat, rătăcit printre împiedicaţi. Mai grav e că printre împiedicaţi se numără şi un Higuain, care nu e în stare să nimerească „instalaţia” nici când e singur cuc, faţă în faţă doar cu ea, dar şi Kaka, singurul brazilian de pe Terra care nu ştie cu mingea nici cât Moţi. Peste toate, domnul antrenor Pellegrini, un dobitoc în plus, incapabil de reacţie atunci când adversarul face schimbări care întorc soarta meciului. De altfel incapabil în general, ba şi cu tupeul de care dau dovadă toţi neisprăviţii, model Piţurcă, şi care la Pellegrini se traduce prin: „Nu demisionez!”. Nici nu-i nevoie, că-l zboară Florentino Perez.