Ce-mi mai place când marfa este prezentată astfel: ziarul cutare îţi dezvăluie motivul pentru care Steaua n-a mai câştigat de trei luni! Citind materialul, aflu că echipa lui Stoichiţă ar avea apărare slabă. Profund, nu m-aş fi aşteptat. Dar nu cumva Steaua n-a câştigat „de trei luni” pentru că vreo două luni şi mai bine nu s-a jucat?! Pe acelaşi tipic, nici eu n-am fost la ştrand iarna asta fiindcă n-am avut slip! Revenind la Steaua, chiar şi aşa, cu doar două din nouă ca raport puncte câştigate/puncte puse în joc în retur, tot e la două puncte de liderul CFR. N-a lipsit mult ca să fie în plasa liderului şi Dinamo. Şi-atunci de ce nu i-am da dreptate lui Răzvan Lucescu când spune că este unul dintre cele mai slabe campionate din ultimii ani?! Păi dacă Steaua, cu „performanţele” astea, cu apărarea asta, îşi păstrează intacte şansele la titlu, cel puţin din punct de vedere matematic, se poate vorbi în alţi termeni despre competiţia internă? Singurul avantaj ar fi că, aşa debilă cum se prezintă, este impredictibilă.
Nici Vasluiul n-a putut aduce o înviorare în campionat, cu remiza de la Braşov înscriindu-se în acelaşi ritm de vals lent. Consecinţa acestui ritm este că echipa care leagă două-trei victorii se trezeşte în plină escaladă. Iată Oţelul, unde Dorinel Munteanu fusese multă vreme pe făraş, după trei victorii italieneşti înşirate, scor 1-0, se trezeşte la şapte puncte de primul loc, adică la aceeaşi distanţă la care ierna Dinamo. Meciul următor este în Ghencea, iar dacă ex-ul Dorinel i-o coace lui Stoichiţă, ajunge la două puncte de Steaua şi atunci chiar nu s-ar mai înţelege nimic din încâlceala asta. Oricum, fapt este că doi antrenori alungaţi din Ghencea, Marius Lăcătuş şi Dorinel Munteanu, îşi fac meseria cu mai mult spor în exil. Totul e să nu ajungă cumva în preajma meciului direct la emisiunea lui Naum, că ar avea grijă, ca gazdă bună ce se află, să le asigure o confruntare cu fostul lor patron spre deliciul publicului care – poate cineva nega?! – asta cere!