Gabriel MANȚĂ

Cuvintele celebre ale lui Dan Iliescu pe la mijlocul anilor ’90, exact înainte să intre cu solo de “amplact” la piesa Catran, mi-au venit în minte săptămâna trecută când Lucescu-fiul probabil sughiţa după Lucescu-tatăl intra cu solo-uri la microfon. Mai întâi cică nu şi-a dat seama ce-a fost în mintea lui Răzvan când a programat trei meciuri la rând  în deplasare, în preliminariile europene. Dar poate trebuia să-l întrebe mai întâi, nu să-l trateze superficial, precum atâţia alţii de prin liga întâi. De fapt, cele trei deplasări sunt consecutive doar văzute pe hârtie, fiindcă la toamnă, între primele două, este o lună distanţă, iar a treia vine abia în primăvara viitoare! În compensaţie, în toamna care contează, cea a lui 2011, vom avea o serie de meciuri acasă care se poate dovedi hotărâtoare. Mai insidios mi se pare ultimul meci din campanie, o deplasare la albanezi, în care aceştia ar putea să tragă mai tare decât ne-am putea aştepta, dacă musulmanii bosniaci vor depinde de acel rezultat.

Pe urmă, pentru Lucescu-tatăl a urmat meciul cu Fulham. În deschidere, un solo despre cum o să câştige Şahtiorul Europa League. Ce altceva mai nimerit decât să atragă rele ursitoare?! Pe urmă, iar arbitrii, iar ghinionul, başca o paralelă prea semeaţă cu Barcelona. Se vede treaba că Ucraina începe să-i devină cam strâmtă.

Apropo de marota cu arbitrii, se pare că Emem Stoica şi-a tras antrenor după chipul şi asemănarea lui. Amândoi au acuzat „maniera”! Asta arată că până la urmă degeaba m-am ofuscat în articolul precedent şi englezii au avut dreptate să o trateze pe Unirea ca pe un adversar mic, neglijabil. Ba chiar Mascherano a ţinut să-i dea peste nas până şi comentatorului român care îl luase peste picior la meciul tur. Atunci, Felix Drăghici, pe lângă indicaţii strigate la microfon, gen „las-o” şi dă-o”, a ţinut să le transmită (vorba vine!) ciulinilor că pe Mascherano îşi pot permite să-l lase să tragă de la distanţă, el nefiind vreun mare pericol în viziunea sa de comentator emerit. Încă de atunci Mascherano l-a făcut să-şi înghită vorbele, iar în Ghencea a dat un gol care i-au atras aprecierile mai rezonabililor Vadim Vâjeu şi Ioan Alexandru.