Bineînţeles, şi făcând. Cam asta ar fi trebuit să înţeleagă vocalii patroni din Liga I după succesul Unirii din sezonul trecut. De aceea mi-am permis să adaptez titlul după exprimarea simpatică a generalului Iordănescu, cel care a ratat schimbarea de generaţii la fosta sa echipă, FC PSD. Spusese nea Puiu că, ăsta, campionatul, „nu se câştigă atăcând”! Nici măcar din când în când?! Oricum, unii aplică din proprie iniţiativă sintagma din titlu, tăcând şi făcând. Semne! Asistăm la un adevărat limbaj al semnelor, interpretările depăşind orice fantezie. Astfel, Florin Costea îşi freca mâinile de noroi, când de fapt mâinile încrucişate îi sugerau lui Prunea un singur lucru: „la puşcărie”! Lucru spus pe şleau, fără să facă pe mimul, de Mititelu arbitrului Augustus, fiul tatălui său. Cică după excesul de puşculiţă, cura de puşcărie ar fi remediul firesc. Dar culmea cititului în semne a fost, fără îndoială, interpretarea gestului identic al lui Mourinho, de a-şi încrucişa braţele în faţa camerelor de luat vederi. Am rămas impresionat când am citit că Mou, cunoscut rocker psihedelic, s-ar fi inspirat din filmul The Wall, al celor de la Pink Floyd! Mesajul s-ar fi tradus prin „suntem loviţi şi avem mâinile legate”! Şi eu, ignorantul, credeam că vroia să spună că arbitrul fură şi i s-ar cuveni o pereche de brăţări. Dar aşa au crezut şi afonii ăia din comisia care l-au amendat şi suspendat nişte etape. Pun pariu că ăştia ascultă doar Al Bano şi Ricchi e Poveri.
Numai pe săracul Baciu nu l-a interpretat nimeni în mod sofisticat. Oricum are înaintaşi celebri, de la Effenberg, la Stelea, via Răzvan Lucescu. Numele nu-l ajută pe Baciu, mai precis lipsa unei notorietăţi pe măsură, care să-i permită, precum unul dintre predecesori, să pretindă că degetul mijlociu semnifica faptul că este numărul unu în apărare. Măcar în apărarea sa!