Greu să ne mai întoarcem la ale noastre după ceva ce nu poate fi încadrat în vreo categorie a abjecţiei. Se pomeneşte prea uşor de mafie în toate domeniile, de la economie la pariuri, dar ceea ce s-a întâmplat zilele trecute, în localitatea care aminteşte de un titlu de rău augur al lui Sadoveanu, depăşeşte graniţa oricărei mafii de pe lumea asta. Există un cod al onoarei până şi în organizaţiile teroriste, dar nu şi pentru monştri.
Şi totuşi trebuie să ne întoarcem. Am văzut jumătate din optimile Ligii Campionilor. Prima zi n-a fost deloc plicticoasă, dar a doua a luat tot caimacul. Arsenal poate împacheta încă înainte de adevărata primăvară, foarte eficient la făcutul bagajelor fiind portarul Fabianski. O centrare a scăpat-o în poartă, în schimb a prins o altă minge, una pasată de un coechipier. Colac peste pupăză, le-a şi oferit-o imediat portughezilor, ca un băiat bine crescut ce se află! Interesant este că tunarii au reîncălzit ciorba Sol Campbell, fundaşul jucând mai mult din experienţă decât din valoare. Fabio Capello m-ar putea contrazice, convocându-l la naţionala Albionului.
Dincolo, în Bavaria, Fiorentina a rezistat mai bine decât se anticipa, însă şi aici au fost evenimente cu cântec. Frey a comis-o la primul gol, dar a fost „salvat” de arbitru, care apucase să fluiere penalty, convertit apoi în gol de Robben. Ceva noroc la golul egalizator, pentru care însă italienii au plătit scump la final. Steagul tuşierului n-a fluturat în minutul 89, la un ofsaid macroscopic al lui Klose. Centralul Ovrebo, cel care le-a înlesnit crize de nervi lui Ballack şi Drogba, n-a văzut sau n-a avut tupeu să se bage peste asistent. Ehe, dacă era Mutu, i-arăta el...
Obstacol neprevăzut şi prematur pentru Real, pe traseul către finala de pe stadionul propriu. Dacă iese, sigur ia campionatul, dar cine ar semna în alb pentru asta?! Închei în ton cvasi-admirativ la adresa lui Scholes, cu a sa „fentă” transformată în gol. Încercaţi în mod voit aşa ceva şi vedeţi dacă vă iese!