Din acest sezon asistăm la o altă inovaţie mercantilă a celor de la UEFA: meciurile din optimile Ligii Campionilor se vor juca decalat, jumătate într-o săptămână, jumătate în următoarea. Aşadar o lună de zile vom avea câte un meci televizat în direct în fiecare marţi şi miercuri, cu o pauză la începutul lui martie, când e dată rezervată pentru partide amicale internaţionale (atunci ne vom delecta cu România-Israel). Rezultă un total de opt meciuri, deci teoretic am putea vedea la treabă fiecare echipă ajunsă în această fază. Desigur că nu va fi aşa, iar dueluri precum Milan - Manchester sau Chelsea - Inter vor fi transmise tur-retur, luând faţa unor ŢSKA Moscova - Sevilla sau Olympiacos - Bordeaux, de exemplu. Ca să fie treaba-treabă mai lipseşte să pună meciurile din aceeaşi zi la două ore distanţă, ca în Europa League! Apropo de Europa League, aceasta are acelaşi calendar, dar fără decalarea meciurilor din aceeaşi fază, pentru că aici echipele sunt în număr dublu, competiţia fiind la nivel de şaisprezecimi. Astfel, prin manevra din Ligă, cele două competiţii se vor „armoniza” începând din sferturi. Deci forul european este cu un ochi la făină şi unul la slănină, putându-se felicita pentru această găselniţă. În ceea ce priveşte consumatorii de fotbal, nu cred că efectul va fi neapărat benefic. Este adevărat că vor vedea mai mult fotbal, dar risipirea meciurilor va nemulţumi pariorii, în special pe aceia care obişnuiesc să adune cote mari pe bilet, mai greu de încropit la meciuri puţine.
Fără nici o legătură cu cele de mai sus, îl invoc iarăşi, la scurt timp, pe Piţurcă. Ceva am apreciat întotdeauna la el: nu practica pupat piaţa Independenţii. Dacă se beştelea cu cineva, păi nu-i mai vedeai după aia umezindu-şi obrajii. După calificarea la Euro, când era pe cai mari şi îi cerea lumea autografe, un ziarist fanatik nu mai ştia cum s-o dea la-ntors după ce îl muşcase mult timp de fund. Dar Piţi a ţinut la linguşeală şi aşa şi-a asigurat o răzbunare pe măsură după ce a început s-o dea în bară. Mi-am amintit asta în contextul în care l-am văzut pe Răzvan Lucescu moderat într-o emisiune radiofonică de Gaby Safta. Pe vremea confruntării europene dintre Steaua şi Rapid, fostul crainic din Ghencea, excitat ca un şef de galerie ce se credea, l-a înjurat la stadion pe Lucescu, clamând apartenenţa acestuia la o anumită etnie. Mărturisesc că, în locul selecţionerului, aş fi evitat întâlnirea cu un asemenea individ. Sau poate greşesc eu.