Doru POPOVICI

De vreo două-trei zile încoace avem un nou subiect de scandal dar şi o temă de reflecţie: arbitrajul lui Cristi Balaj la un turneu arăbesc, precum şi eliminarea singurului român prezent pe gazon, Mirel Rădoi. Dincolo de justificata întrebare: cum naiba de au dat, până şi acolo, unul peste celălalt?, la care, în spiritul evenimentelor recente, răspunsul ar putea fi că i-or fi adus niscai flăcăi violet, rămâne de analizat şirul de evenimente care a condus la bizara întâmplare. Din presă n-am reuşit să mă lămuresc, fiindcă relatările (chiar şi în acelaşi ziar!) se băteau cap în cap: ba că l-a eliminat înainte de final, ba că „după ultimul fluier”, ba că s-a ajuns în prelungiri, în timpul cărora a văzut al doilea galben, deci roşu, ba că le-a terminat şi p-astea şi abia apoi a fost ejectat. Din tot haosul ăsta, precum şi din imaginile de la diverse televiziuni (la niciuna însă n-am văzut momentul eliminării), îndrăznesc să afirm că la primul “galben”, Mirel a intrat dur (parcă nu l-aţi şti!) dar parcă nu de cartonaş. Mai degrabă ”hârjoneala” cu adversarul, după intrarea aia, să fi fost motivul.
Mai departe, intrăm pe teren minat (fireşte, doar acţiunea thriller-ului are loc la arabi!): cum să-i fi dat galben după fluierul final!?
Nu că regulamentul n-ar permite aşa ceva, ci fiindcă fapta incriminată (şutatul mingii în tribune) nu poate face obiectul unei asemenea sancţiuni, după sfârşitul meciului, decât dacă arbitrul e ori duşman de moarte al fotbalistului respectiv, ori dacă e doar grav bolnav psihic. Aaa, dacă aceeaşi faptă se produce în timpul jocului, atunci chiar aşa se cuvine pedepsită.
De unde deduc logic că presa ne-a dezinformat niţeluş şi că Mirel a fost eliminat în timpul jocului (cu prelungiri cu tot) şi nu după.
Enigma cea mare însă este cu totul alta: de ce l-a acuzat pe Balaj de furt nu staff-ul celui eliminat, Rădoi, deci Al Hilal, ci tocmai adversarii!? Să-l fi eliminat pe Rădoi doar aşa, „la plezneală”, ca un soi de alibi pentru păcălit fraierii, iar el să fi tras de fapt tot pentru Al Hilal? Mă îndoiesc. Nu-l văd pe Balaj nici atât de perfid, nici atât de golan. Mai degrabă cred că a arbitrat corect. Dar oricât de corect şi „pe meserie” ar fi arbitrul roman, oricare ar fi acela, când te uiţi la faţa lui parcă tot îţi vine să-i acorzi prezumţia de… vinovăţie! Pe ai noştri nu ştiinţa-i încurcă, ci faţa!