Doru POPOVICI

Aşa cum era de aşteptat, după tragerea la sorţi de sâmbăta trecută, au apărut şi reacţiile. Cei direct implicaţi, adică vârfurile bandei din FRF, debordează de optimism (eu ce vă spuneam încă de alaltăieri!?), amintindu-şi că pe Belarus am „făcut-o” în nu ştiu care calificări (că nu-mi amintesc decât de cele ratate, unde probabil că nu conta pe cine mai baţi sau nu), că la fel şi pe Albania, de care-mi amintesc, iar cât priveşte Luxemburg-ul, avem deja 6 puncte acontate. Eu mă-grozesc la ideea că la fel de tare grohăiau şi tropăiau aceiaşi indivizi şi la aflarea grupei în care urma să întâlnim Danemarca şi Norvegia.... Ca să nu mai vorbesc şi de ultima nenorocire de grupă, în care ne puneau doar problema scorului cu care o să desfiinţeze Lituania. Vă mai amintiţi cum îi vâjâiau prin frizură lui Lobonţ ghiulele ălora?
Ca să fie masa bogată şi mobilizarea „tuturor energiilor” combatanţilor la momentul oportun, Naşu’, lucid şi obiectiv ca întotdeauna, ne explică nouă, proştilor de toată mâna, cum stă treaba cu singura echipă care prezintă, cât de cât, o vagă ameninţare, Bosnia: „Mda, are ceva individualităţi”! Adică ar trebui, deduc eu, ca echipa noastră (se ştie, „o familie”) să nu-i trateze de sus pe ăştia care, or fi ei bunicei, da’ la bucată, nu pe ansamblu, cum sunt ai noştri şi numai ai noştri. Mai pe înţeles: dacă „ne mobilizăm exemplar” luăm şi de la bosniaci tot 6 (puncte, deşi eu cred că mai degrabă goluri!) şi, dacă ratăm concentrarea întocmai şi la timp, doar 4!
Ce uită Naşu’? Păi, mai multe chestii. Prima ar fi că şi Serbia, până să ne-o tragă cu 5-0, era pentru noi tot un fel de Bosnia. Mai uită şi că, după 12 ani de necalificări la „Mondiale”, de când jucăm cam cu aceleaşi „speranţe” (născute „talente”, desigur), e greu de crezut că vom deveni din găini, lei. Mai uită şi că s-ar fi cuvenit, încă de la prima necalificare, ca domnia sa să rămână doar o amintire. Neplăcută, e drept, dar mai puţin neplăcută decât după celelalte necalificări. Interesant şi uluitor deopotrivă e faptul că modelul ăsta de nesimţire face pui. Şi nu unul. După ce Piţurcă a trebuit să fie gonit de popor şi de presă, iată că şi Răzvan se lasă atins de virus: „În caz de necalificare, poate-mi dau demisia!” Cum adică, „poate”? Arată-ne, Răzvane, că nu şi tu!