Doru POPOVICI

Oricâte prafuri, hapuri o fi prizat sau îngurgitat Mutu, şi indiferent dacă oricare din ele i-o fi creat sau nu dependenţă, adevăraţii bolnavi, dependenţi până în ultima noastră fibră de scenarită, suntem noi. Pentru presa românească, fie ea de specialitate sau generalistă, nici că se putea mai bine: aveam în sfârşit un subiect adevărat (că doar nu era să scriem şi să televizăm încă o lună de-acuma înainte tot din cantonamente prin nămeţi ori noroaie şi de la amicale cu cazaci, lituanieni şi ospătari italieni) care poate fi prizat până la intoxicarea deplină.
Nici nu se aflase bine despre ce-i vorba. Şi deja se emiteau opinii din cele mai diverse locuri şi unghiuri de vedere. De la „drogatu’ dracului” până la „săracu’ de el!”, de la anchetaţi penal şi domnişoare neanchetate dar tot penale, până la experţi în farmacologie şi psihologie, toată lumea de pe lume s-a bulucit să salte rating-ul tuturor televiziunilor. Dacă aş fi Mutu (apără, Doamne!) le-aş cere cotă parte, măcar cât să-mi achit daunele la alde Abramovici.... Că tot veni vorba: aveţi cumva impresia că la Chelsea (Londra, adică!) numai Mutu se droga? Ori că Fiorentina este un soi de cenaclu al îngeraşilor pe care tocmai a căşunat Satana în versiunea de Trivale? Înseamnă că sunteţi drogaţi!
Ce se întâmplă, totuşi? Hai să vă ofer şi eu o variantă proprie: Mutu este un tip conflictual. Un ţâfnos. Amintiţi-vă, vă rog, scena aia cu Gicu Dobrin antrenor şi cu Mutu, junior încă, nevrând să iasă de pe teren. Credeţi că, înaintând în vârstă, juniorul rebel de atunci s-a schimbat într-un mieluşel? Mira-m-aş! Iar dacă i-a mers cu Dobrin, de ce n-ar fi reacţionat la fel şi în relaţia cu ceilalţi antrenori? Care au răbdat o dată, de două, de „n” ori, până când au dat în clocot. Şi cum e mai simplu să scapi de unul care-ţi mănâncă sănătatea? Răspunsul e în cele două testări: „pozitiv”! Ca factor agravant în cea mai recentă întâmplare cred că trebuie avută în vedere prezenţa pe meleaguri italieneşti a bandei de „procuratori”. Când vezi pe oricare dintre Becali venit la negocieri băneşti, prima şi cea mai normală reacţie este să-ţi bagi mâinile-n buzunare şi să nu le mai scoţi până-i vezi plecaţi. Iar când se obrăznicesc şi vor să-ţi şutească milionul deşi tu ţii mâinile adânc în buzunare, nu-i firesc să le demonstrezi că marfa lor e alterată? Probabil greşesc eu. Probabil că Mutu a luat, pur şi simplu, hapurile alea din prostie. Din inconştienţă. Dar chiar dacă greşesc pe fond, nu credeţi că toate elementele de care am vorbit contează şi ele?