Gabriel MANȚĂ

Cum întrecerea-surogat Cupa Africii pe Naţiuni nu merită decât o atenţie conjuncturală până în semifinale, asta dacă nu ne livrează lucruri ieşite din comun, ne reţin atenţia diferite întâmplări din jurul “fenomenului”. Am citit pe undeva un reproş la adresa lui Mircea Lucescu fiindcă acesta ar fi declarat despre Mourinho că este un antrenor norocos, ceea ce ar trebui perceput ca un afront. Este un exemplu de cum se poate consuma ciocolata, mâncând hârtia şi-auncând bucata. C-o fi sau nu norocos nu exclude faptul că e şi valoros. Însă trofeul-regină pe care-l are Mourinho în vitrină, Liga Campionilor cu Porto în 2004, a atârnat de un fir de păr până la golul reuşit în ultima clipă a optimii cu Manchester United. A fost sezonul acela nebun în care Monaco a eliminat Realul cu un 5-5 la general, iar Super Depor pe Milan cu 5-4! Lucrurile s-au aşezat ca nişte dale pe drumul lui Mourinho către triumful final. A dat gol în ultima secundă, nu a primit, ba încă de la portarul advers ca Lucescu ăl bătrân.
În perioada Chelsea a asigurat alternanţa la putere cu banii lui Abramovici pe post de combustibil, iar la Inter a aterizat taman când Juventus şi Milan erau în convalescenţă după maladia Calciopoli. A nu se înţelege că îl minimalizez ca tehnician pe Mourinho, este un antrenor inteligent şi rece, speculativ şi agresiv. Pe deasupra, întreţine în jurul său această atmosferă de bad boy, una care vinde bine. Căci asta a ştiut Mourinho dintotdeauna, să se vândă bine. Purcoaiele de bani, în care a fost îngropat la Londra şi la Milano, l-au transformat în cel mai bine plătit antrenor din lume. Dar performanţa internă era deja la dospit în ambele locuri, iar de cea europeană nu s-a mai lipit. Cel puţin deocamdată.
Apropo de noroc, ajunge să ne uităm cum a scăpat Interul de înfrângere în ultimele două meciuri. Cu Siena a fost condus până în final de meci, când se spera mai degrabă la un egal care să salveze aparenţele, dar două goluri la scadenţă au asigurat victoria. Iar sâmbătă, la Bari, interiştii erau conduşi cu două goluri în repriza secundă, iar evoluţia de până atunci fusese execrabilă. Însă gazdele se sperie de succes şi suferă o amnezie generală preţ de vreo cinci minute, suficiente pentru egalare. În sfertul de oră rămas, oamenii lui Mourinho n-au mai avut nici o ocazie pentru a câştiga şi această partidă, dar măcar au scăpat de înfrângere. Numai că duminică Interul primeşte Milanul lui Ronaldinho şi Beckham, iar rocada în clasament nu mai ţine doar de calcule teoretice.