Gabriel MANȚĂ

Dacă la finanţe se va ocupa Bitman de imaginea ministerului în ochii publicului (!), la ministerul FRF se pregăteşte Batman. La fotbal mai poţi să-i zici public, dar la finanţe nu văd altceva decât o sumă de persoane fizice. Vreau să văd mânuţele în aer, va striga Bitman când cetăţenii trebuie buzunăriţi pe toate părţile. La fel va comanda şi Batman, la momentul oportun, când se va trece la vot pentru cine trebuie. Dar echivalentul lui Andrei Gheorghe la federaţie? Mă tem că veriga strong n-are echivalent niciunde, de pe Dâmboviţa şi până în Panama. Naşu a ratat transferul unui purtător de cuvânt unic. Sau unui purtător unic de cuvânt. E drept, are ofiţer de presă, dar care la origine nu era vreo verigă ţeapănă prin presa sportivă.
Resurse pentru revoltă la adresa preşedintelui unic nu prea se mai găsesc. Nici măcar după falsurile descoperite de cei de la Gazetă. Pur şi simplu cauza Federaţiei Române de Fotbal este una dinainte pierdută. Sistemul a fost gândit de aşa natură încât să permită mandate multiple şi apoi s-a dezvoltat de la sine. Dacă Naşu era limitat la două mandate, nu-şi mai putea permite orice manevră, fiindcă nu se ştie cine urma la tron, iar decontul venea în timpul vieţii. Votanţii ştiu că riscă să rămână nişte proscrişi dacă se pun cu dinastia şi, chiar dacă unii înjură printre dinţi, se încolonează. Cine ridică piatra, de sabie va pieri. Orgolioşii de calibru diferit, cei care-şi simt muşchii mai umflaţi, sar la beregata preşedintelui, dar sfârşesc prin a se plictisi de urlat în pustiu. A se vedea cazul lui Iancu. Pe Iacov, contracandidatul fantomă, dizidenţa l-a costat, dar de plătit - a plătit Progresul.
Şi fiindcă federaţia nu era suficientă, mai avem şi o ligă. Şi aici, aşijderea. Altul legat pe viaţă de funcţia de preşedinte. De-aia zic, omul e ca preşedintele. Trăieşte cât trăieşte şi după aia moare. Aşa şi preşedintele.