La ora când scriu eu, Gică Popescu încă nu anunţase dacă îşi depune sau nu candidatura la funcţia de...? Chiar aşa: cum s-ar numi funcţia asta în cazul în care ar veni altul? Că acum, ester clar, e de Naş. Iar de, Naşu’ face, de 20 de ani, tot ce e (ne)omeneşte posibil pentru a justifica fosta poreclă devenită titulatură. Dacă ar fi să fie înlocuit de Gică ori de altul, mă gândesc că s-ar potrivi cea de Capo, că ailaltă, de Corleone, e ocupată conform aceluiaşi algoritm, de... Corleone! Aţi observat, cred că ambii şefi ai fotbalului românesc şi-au preschimbat poreclele în renume, iar de aici până la... nume n-a mai fost decât un pas mic, egal cu sufixul dezafectat.
Am scris pentru numărul din această săptămână din Jupânu’ că Naşu’ este un fenomen, în sensul că este aproape neverosimil ca un individ, oricine ar fi el sau ea, odată scăpat dintr-o cumplită încercare cum este cancerul, în loc să-şi propună să nu mai facă nimic toată viaţa (dacă îl ţin banii, iar pe Naşu’, o-ho-hooo!, îl prea ţin) ci doar să se bucure de ea, el se grăbeşte să se-nfigă înapoi pe locul unde stă tolănit de două decenii, ba mai face şi o golănie suplimentară pentru a fi sigur că nu-l pierde: devansează cu luni bune data alegerilor, pentru a nu lăsa adversarilor timp de campanie! Motivaţia care-mi vine în minte e nu că ar muri el de dragul fotbalului românesc, ci că n-a avut timp sau mijloace de a şterge urmele, astfel încât succesorul să nu fie nevoit să-l bage direct în pârnaie. Vreţi şi un argument solid în sensul ăsta? Păi, ia uitaţi-vă la minunile făcute de Corleone (care-i şi „vice” la instituţia Naşului) dincolo, la LPF, unde a prăduit vreo 7 milioane de euroi pentru care nu prea are explicaţii faţă de cei care au cotizat acolo şi care, când i le cer, ăsta se face că plouă. Îl bănuiţi pe Naşu’ de altfel de apucături!? S-ar putea simţi chiar jignit, că asta ar însemna că-l consideraţi mai prost. I-aţi urmărit atent pe cei doi cu nume de mafioţi? Aţi văzut câtă miere le curge de pe buze când sunt întrebaţi de table, de alinierea planetelor, de pariuri ori pronosticuri? Şi cum mierea se transformă în bale ca la câinii turbaţi când întrebarea vizează ceva fonduri? Ce să caute Popescu acolo? Sau altul?