Gabriel MANȚĂ

Dacă în societate dezvoltarea clasei de mijloc reprezintă o garanţie pentru bunăstare, poate că nu e lipsit de relevanţă să încercăm o paralelă şi în domeniul fascinant, exaltant şi mutant al fotbalului. La început, când Cupa Campionilor era chiar a campionilor, clasa de mijloc era chiar înfloritoare. O mulţime de echipe înstărite îşi permiteau sejururi scumpe prin Cupa UEFA şi Cupa Cupelor. Dar când clasa aristocratică a campionilor a început să dea semne de scăpătare, burghezilor din linia a doua li s-a făcut o propunere de nerefuzat: titlul nobiliar de campioni. Chiar dacă nu erau. A rezultat o clasă superioară de o opulenţă orbitoare. Baluri peste baluri, turniruri cu alai. Dar clasa de mijloc cum se regenera? Păi au apărut diverşi târgoveţi, cu ceva marafeţi la saltea şi-au început să se dea în bărci prin Europa. Dar pe ceilalţi târgoveţi, omologii lor, nu prea-i excita confruntarea cu nişte pârliţi ca şi ei, drept pentru care Cupa Cupelor a şi ieşit din peisaj. S-a încercat cosmetizarea Cupei UEFA, sulemenirea ei, niscai mărire de zestre, doar-doar s-o găsească atractivă cavalerii de viţă veche. Aş, tot nişte băieţi din gubernii o dansează în ultimul timp!
Şi asta nu e totul... Exoticii, subit-îmbogăţiţii, interlopii jinduiesc cu toţii să se învârtă tot printre campioni. Cumpără teren ieftin la periferie şi îşi trag viloaie de neam prost printre cocioabe şi fundături. Dacă succesul n-are drum de acces, îi asigură loc de aterizare cu elicopterul. Îngroapă în galbeni de-a valma poeţi şi lăutari, încercând din răsputeri să răzbească la curtea regelui Fotbal. Chestiune de timp. Mai vorbim peste alţi douăj’ de ani. Iar dacă răbdarea nu-i destulă, se poate trece direct la cumpărarea de blazoane.
Nici la noi lucrurile nu stau cu mult diferit. Clasa de mijloc sugerează mediocritate. Bătaia peştelui e numai pentru balul cel mare, iar cine ratează e cuprins de o tristeţe iremediabilă. Ce soartă mizerabilă!