În bună tradiţie, de Crăciun Dan Petrescu şi-a luat raţia de libertate. Să sperăm că el va şti să-şi folosească mai bine libertatea. Rămâne, totuşi, de văzut dacă demisia “a fost sau n-a fost”. Cum Unirea şi-a îndeplinit deja menirea de trambulină şi pentru Varga şi Tibi Bălan, aceştia sunt expuşi în galantar de patronul Sportului, Vasile Şiman, reînnoirea împrumutului nemaiavând rost în condiţiile în care scopul iniţial a fost atins. Şi alţi ciulini pot prinde contracte bune prin alte părţi, ar fi momentul propice. Dacă decizia Bursucului n-a fost una impulsivă şi n-o va revizui, echipa campioană ar putea face cunoştinţă cu principiul dominoului. Parcă-l şi văd pe Meme Stoica reproşându-i lui Bucşaru, până acum patronul model, că a stricat frumuseţe de echipă. Dar impresia mea este că omul rămâne consecvent. Nu cred că Bucşaru a îndrăznit să-şi imagineze vreo clipă performanţele obţinute de Unirea în ultimul an. Ca obiective rezonabile erau cupa internă şi o prezenţă în UEFA. Atât titlul, cât şi isprăvile (implicit banii!) din Liga Campionilor, sunt un bonus nesperat, obţinut pe spezele Bursucului, pe munca, râvna, talentul şi norocul său. Iar odată cu aceste performanţe, Bucşaru se vede confruntat cu ambiţiile fireşti ale unor oameni, de a se avânta şi de a obţine şi mai mult. Deja se punea problema investiţiilor, a aducerii unor jucători cu cotă, pentru păstrarea unui standard înalt, în acelaşi timp incomod. Îi garantează cineva că, dacă s-au obţinut succese măreţe fără a pompa bani cu nemiluita, în momentul în care se va trece investiţii masive succesul îşi va face culcuş în Bărăgan?! Ba chiar ar putea fi pe dos. Sau poate îl bănuiesc degeaba pe Bucşaru de simţul măsurii... Poate pur şi simplu nu are de unde scoate bani. În vreme de criză, înglodat de datorii, l-au scos la liman banii dintr-un domeniu neaşteptat, fotbalul! Dacă vă recăpătaţi ca prin miracol, la ultima mână, banii de întreţinere pierduţi la ruletă, n-aţi da bucuroşi fuguţa acasă, mângâind tandru portofelul?!