Gabriel MANȚĂ

N-o fi câştigat Dinamo la Atena, dar nişte dinamovişti tot au câştigat. Parcă erau expuşi în galantar, aşa au jucat Tamaş şi Adrian Cristea! S-au gătit, s-au sulemenit, au bătut mărunt din gene, au folosit tot arsenalul de seducţie de care erau capabili. Chiar dacă n-ar fi fost nimeni din afară să-i vadă, măcar i-au văzut oficialii de la Pao. Tot e ceva, nu se ştie de unde sare iepurele. În felul ăsta scapă şi ei, scăpăm şi noi, nu ne mai chinuim reciproc. Şi poate acolo unde vor ajunge se va găsi cineva să-i pună la muncă, în aşa fel încât să înţeleagă că, dacă pentru ei în fiecare zi e duminică, pentru echipă la care vor presta în fiecare duminică e etapă!
Cel mai mult m-a impresionat nefericitul Ţălnar, care înjura şi se agita în van pe marginea terenului. Dacă lui Maradona i s-a spus butoiaşul cosmic, lui ar trebui să i se spună butoiaşul comic. Vă imaginaţi că odinioară porecla lui era Ţânţarul?! Pe vremurile alea memoriale era ca Florentin Petre! Nu-mi vine în minte vreun antrenor de la noi sau de aiurea, cu carieră de fotbalist în spate, care să fi căpătat o asemenea alură de angajat la măcelărie. Nici chiar 1000 de abdomene pe zi ca nea Piţi, că poate mai are omul şi serviciu, "dar totuşi"...
Spre deosebire de dumneavoastră, nu ştiu dacă şi ceilalţi români de dincoace s-au aliniat la o nouă constelaţie "zero goluri", dar cert este că românilor de dincolo le prieşte Europa League. Lobonţ a avut câteva intervenţii de portar de elită în meciul experimental de la Sofia, scor 3-0 pentru romani (marcatori Cerci şi Scardina!), iar Max Nicu, aflat deja cu un picior în Zweite Bundeliga, reuşeşte centrarea la golul decisiv pentru primăvara europeană a Herthei.
Ca să nu ne ieşim din mână, mai avem de vizionat nişte urne (chiar azi), de votat nişte superlative (dacă n-ar fi vorba şi de fotbal, şi-ar merita titulatura!), iar peste o săptămână – liber la sarmale!