Gabriel MANȚĂ

Senzaţia de inutilitate a fost la ea acasă pe stadionul din Tiraspol, în momentul fluierului final. Stelişti sau şerifi, deopotrivă, au părăsit deja Europa, deşi, cu bătaie spre alde Transnistria, ca să părăseşti ceva trebuie mai întâi să ajungi acolo, dar asta-i altă poveste. Acest rezultat de egalitate, cât o înfrângere de data asta, ar fi sărbătorit ca revelionul de alţi români peste numai o săptămână. Dar să nu anticipăm, toate la vremea lor. Pentru a juca meciul cu Twente cu calificarea pe masă, Steaua avea nevoie de norocul ăla din meciul cu Vaslui. Zapata a fost culpabil, dar cine a văzut şpiţul cu care atacantul "i-a dat în cap", amplificat şi de terenul desfundat, îşi dă seama că se pot acorda circumstanţe atenuante. A fost un şut de reptilă, nu rareori mai păcătos decât un şut năspraznic de bivol. Ca termen de comparaţie, cred că Pantilimon are mai puţine scuze la golul lui Luis Suarez, care a împuns mingea cu un şpiţ curat. E drept, la ce linie de apărare are Timişoara, doar prin disciplină tactică şi combativitate au putut impune atâtea remize până acum. Când îşi propune să joace ofensiv, şi deci aliniază mai mulţi jucători de atac, echipa lui Sabău devine vulnerabilă, fiindcă dublajul se subţiază, iar, de exemplu, un jucător ca Artiom Karamian n-are cum să se metamorfozeze peste noapte într-un fundaş de meserie. Sigur, poate compensa prin efort, dar dacă nu e ajutat, se întâmplă ce s-a întâmplat la golul egalizator al lui Ajax.
În rest, meciul de la Timişoara, prin contribuţia ambelor echipe, a fost neaşteptat de spectaculos. Goluri, bare, penalty-uri apărate de titular şi de rezervă, rezistenţă eroică în ciuda inferiorităţii numerice de doi oameni! Apropo de eliminări, n-am înţeles de ce fluiera galeria lui Poli la înlocuirea lui Bucur cu Taborda. Ce vroiau de la Sabău, să scoată un fundaş pentru a băga portarul de rezervă?! La Mondialul din '94, Sacchi îl scotea pe Baggio la 0-0 pentru a înlocui portarul eliminat. Sau poate se simţea nevoia corului la un scor gen 1-8!