Gabriel MANȚĂ

Norocul altora este mai mereu însoţit de invidia noastră. De aici şi "prost să fii, noroc să ai". Dar dacă nu e prostie şi norocul totuşi se cuibăreşte?! Fotbaliştii Unirii au etalat şi muncă titanică, şi inteligenţă. S-au agăţat ca ciulinii de andaluzi şi nu s-au mai dat duşi. Că s-au trezit cu un cadou de la Dragutinovic, ar fi culmea să li se impute. Doar n-au băgat mâna în buzunarul nimănui, nici măcar pe minge n-au pus-o, ca Henry... Autogolul cu pricina a schimbat destul de puţin lucrurile, dincolo de bani şi de prestigiu. Fără el, Unirea ar fi fost eliminată cu un eventual scor de 0-0, obţinut la Stuttgart, dar s-ar fi calificat la 1-1, 2-2 etc, precum şi, evident, la victorie. Iată la ce se reduce marele noroc al ialomiţenilor: şi-au adăugat scorul de 0-0 la rezultate utile în ultima manşă! Dacă va fi sau nu puţin lucru, se va vedea. După părerea mea, o pleaşcă incomensurabilă ar fi fost dacă povestea cu autogolul s-ar fi întâmplat într-un meci decisiv, de exemplu în ultima etapă, cu nemţii. Acolo da, se va juca fotbal cu cuţitul între dinţi şi orice glumă a destinului va conta pentru ambele părţi. Sevilla a fost doar un leu sătul care şi-a permis să închidă ochii la paguba minoră produsă de nişte prădători mici, dar agasanţi.
Într-o singură situaţie norocul Unirii ar putea cădea greu terţilor. Dacă ar începe să creadă că li se cuvine, dacă ar deveni infatuaţi sau aroganţi. Şi norocul poate fi curvă, părăsindu-i, puşchea pe limbă, la liman, în vreun minut de prelungire! Dar cei de pe margine contează mai puţin, norocul într-o competiţie sportivă îi priveşte direct pe combatanţi, ridicându-i şi coborându-i alternativ, ca un carusel. Cu toate acestea, autogolurile sau devierile care i-au însoţit toamna asta pe ialomiţeni se vor estompa, însă bietul portar de la Roeselare va rămâne mult timp vedetă pe youtube. Ăla da ghinion de neşansă!