Gabriel MANȚĂ

Dan Petrescu are doar parţial dreptate când acuză liga pentru programarea meciului de campionat sâmbătă, după ce Unirea jucase miercuri în Liga Campionilor. Dacă privim în grădina altora, observăm că încă cinci echipe de pe continent se află în aceeaşi situaţie. Chiar adversarii lor de miercuri, scoţienii de la Glasgow Rangers, au jucat sâmbătă în competiţia internă. Alte patru au făcut acelaşi lucru: Arsenal, Barcelona, Olympiacos, Stuttgart. Ca fapt divers, niciuna n-a pierdut! Dinspre partea Bursucului lucrurile nu se pot vedea cu ochi imparţiali. Dar faptul că partida fusese iniţial prevăzută pentru azi, pentru a fi apoi devansată cu două zile, nu are cum pica bine niciunui tehnician, care îşi făcuse, firesc, un anumit grafic de pregătire. Dar dacă tot a contestat vehement decizia ligii, promiţând solemn, pe un ton categoric, că “antrenorul Dan Petrescu” (citat din exprimarea sa la persoana a treia) nu se va prezenta la meci în semn de protest, atunci trebuia să păstreze greutatea vorbelor cu fapta! Oricum era suspendat, iar telefonul se putea folosi de oriunde. Ar fi dat un semnal clar că echipa campioană trebuie respectată, ba chiar trebuie înţeleasă, că nu degeaba adună din ce în ce mai multe puncte şi spectatori în Liga Campionilor. Au primit apă la moară cei care spun că Petrescu este o persoană impulsivă, cu filtrul raţiunii foarte permisiv în primul moment. Fiindcă aici oamenii se despart, unii apreciind sinceritatea, alţii declarându-se oripilaţi de manifestările sale. Săptămâna trecută am citit două editoriale cu subiectul Petrescu, la extreme opuse: Grigore Cartianu – laudativ, Radu Banciu – depreciativ. Ca să fie şi mai limpede, intens laudativ, intens depreciativ. Interesant, comentariile cititorilor s-au împărţit fifty-fifty. Fiecare judecă după firea sa, democraţie autentică. Performanţă-performanţă, dar până unde merge preţul?!