Gabriel MANȚĂ

Dario Bonetti ar fi putut rămâne antrenor la Dinamo dacă ştia să gestioneze situaţia şi nu-l lua gura pe dinainte. Nici dacă avea rezultate de nimeni visate nu mai putea continua după declaraţiile la adresa lui Borcea şi Turcu. Acesta din urmă, oricum ridicol şi cu tendinţa de a imita, e un fel de bufonul regelui care, cumva, s-a aburcat pe tron şi de-atunci nu se mai dă dus. Dar asta pot s-o constat eu sau altul, liberi fiind, nu aflaţi pe ştatul lui de plată! Mergând mai departe pe tulpina angajat-patron, ajungem şi pe fragila ramură ziarist-“mogul”. Aici, a-ţi expune părerea contrară celei a patronatului sau chiar a critica deschis, cu condiţia păstrării decenţei, constituie un element în plus la crearea unui produs credibil pe piaţa media, deci tot în beneficiul investitorului. A devia de la lupta de idei la aprecieri fizice înseamnă să anulezi şansele ca după punct să urmeze “şi de la capăt”. Prin ceea ce a declarat, chiar dacă nu fundamental greşit, Bonetti a tăiat orice punte. Unii dintre comentatori s-au grăbit să-l desfiinţeze şi ca antrenor, dar de numele italianului se va lega peste timp, vrând-nevrând, calificarea istorică de la Liberec.
Stupefiantă mi s-a părut însă ameninţarea cu boicotul făcută de Ioan Becali (în ce calitate, totuşi?!). Fostul (oare?!) impresar şi-a permis să-l avertizeze pe Bonetti că nu mai are nici o şansă în Groapă fiindcă el controlează jucătorii! Practic, a ameninţat cu acţiuni ilegale, care ar mina competiţia internă. Până acum n-am cunoştinţă să se fi sesizat, măcar de formă, vreun oficial al Ligii sau al FRF. Tot pentru un porumbel scăpat din gură, un ministru a fost eliberat din funcţie şi apoi s-a ajuns la criză guvernamentală, că tot ne-a devenit acest cuvânt - criză - o a doua natură. Ioan Becali n-are din ce funcţie să fie eliberat, dar o delimitare, o punere la punct, o reacţie tot trebuia să capete. Mergând pe firul logic al afirmaţiei sale, dacă se pot controla jucătorii, e limpede că se controlează şi rezultatele. Numai să vrea, vezi bine, că nu în fiecare zi i se pune pata pe vreun macaronar. Numai să nu-i vină ideea de a investi în vreo casă de pariuri!