Doru POPOVICI

A-nceput Marele Bal european. Mutarea de pe PRO TV, acolo unde s-a transmis în exclusivitate Champions’ League de la înfiinţare şi până la această ediţie, la TVR1 nu a adus nici pe departe o creştere a calităţii comentariilor. Dimpotrivă: am auzit o sumedenie de inepţii, de aprecieri eronate ale fazelor („Iată-l pe Casillas, autorul penalty-ului...”, aiurea!, bietul Iker fusese nu autor, ci victimă, întrucât mâna lui se afla la vreo jumătate de metru distanţă de simulatorul ăla care trebuia el sancţionat cu galben, başca lovitură indirectă pentru Real) ori de aprecieri tembele, dintre care aia cu Guti a fost absolut antologică: „Intră Guti în locul lui Kaka, o schimbare care arată intenţia de conservare a scorului, întrucât Guti se ştie că e un jucător defensiv” (!?!). Asta cu „defensivul” au grohăit-o probabil fiindcă altceva mai breaz nici că le trecea prin căpăţâni, din moment ce peste câteva minute Real a făcut 4-2, iar cireaşa pe tort a pus-o însuşi „defensivul”, care a înscris golul de 5-2, de departe cel mai frumos din cele 7, cu o boltă senzaţională peste tăntălăul de portar ieşit, el ştie de ce, tocmai pe la 16 metri. Una peste alta, un meci superb, în care zău că la 3-2 elveţienii ne cam încălecaseră, de mă gândeam că blestemul n-a luat sfârşit. Am văzut un Cristiano Ronaldo de vis, dar şi un Kaka a cărui prestaţie m-a făcut să regret o dată în plus că Ibrahimovici a încurcat drumurile, nimerind la Barcelona în loc să vină la noi, la Real. Oricum, cu tot cu „Ibra”, anul ăsta nu mai e anul Barcelonei, ci, aţi ghicit, al Real-ului.
Ştiţi care e însă ideea principală? Că Zurich, deşi n-avea nici o şansă în faţa Real-ului, a jucat totuşi fotbal. De ăla adevărat. Adică deschis, ofensiv, spectaculos. N-au avut nici o secundă elveţienii intenţia de a se băga cu dosul în poartă şi de a încerca să ciupească un egal, eventual la zero. De unde a ieşit un meci minunat, cu 7 goluri. Când vom ajunge la o asemenea abordare, vom avea şi noi o şansă la „primăvara europeană”. Se poate, chiar şi aşa, să nu ajungi în primăvară. Dar măcar lumea din tribune şi din faţa televizorului rămâne cu spectacolul. Acest 2-5 face mult mai mult decât un nenorocit de 0-0.