Gabriel MANȚĂ

Duminică, pe la cântatul cocoşilor, deci când se spărgea de ziuă pe meleagurile noastre, Serena Williams îşi spărgea racheta de hard-ul de la US Open. De vină era propria neputinţă în faţa unei jucătoare, Kim Clijters, de care nu-mi amintesc să fi jucat atât de bine înainte de retragerea ei temporară din tenis. Cu fiecare minge jucată mă ţinea în priză, fără răgaz (lucru important având în vedere că nu mi-am pus ceasul biologic să sune cu noaptea în cap, ci am ales să rămân treaz de cu seară). Ei bine, cu Serena la serviciu şi cu Kim la doi paşi de victorie şi de intrarea în finală, s-a întâmplat „minunea”... 15-30 şi primul serviciu aut. Al doilea intră în careu, dar stupoare: greşeală de picior, ceea ce însemna punct pierdut, 15-40 şi două mingi de meci pentru adversară! Ce arbitru ar fi putut da greşeală de picior, într-un asemenea moment, acasă la americancă?! Era o chinezoaică micuţă, cu ochelari de elev conştiincios. Pentru ea n-au contat circumstanţele, greşeala de picior are aceeaşi definiţie şi la 0-0 şi la minge de meci. Aşa cum aparatul ăla piuie când e neţ, tot aşa a piuit şi ea acum. A urmat criza de nervi a Serenei. S-a apropiat agitând ameninţător racheta, în timp ce chinezoaica se făcuse mică de tot în scaun, sub şuvoiul vorbelor grele. A intervenit arbitrul de scaun, au intrat doi oficiali pe teren care le-au confruntat pe cele două, încercând să afle ce a spus Serena. Varianta chinezoaicei e de ameninţare cu moartea, ceea ce Serena neagă vehement. Sigur că americanii au experienţa jonglării cu vorbele, ex-prezidentul Clinton scoţând o anumită postură din sfera actelor sexuale, dar de data asta totuşi ameninţarea a fost mai mult o metaforă, Serena, pare-se, spunându-i „doar” că-i va băga mingea pe gât! Prin comparaţie, Panin (am şi eu un fix, când se întâmplă să mai scriu despre alte sporturi, trebuie să aduc un pic vorba mai pe departe şi despre fotbal, dat fiind numele rubricii!) e de-a dreptul penal pentru că i-a strigat unui adversar, în direct la teve, „îţi iau gâtul, mă!”.
Fapt este că Serenei i s-a mai dat un punct pierdut, suficient pentru a se încheia meciul. Aici remarc atitudinea lui Kim, care n-a schiţat vreun zâmbet de satisfacţie pentru câştigarea meciului, n-a făcut nici măcar turul învingătorului în faţa publicului, pe care l-a salutat doar printr-o fluturare lapidară de mână, în momentul în care a fost anunţată la microfon ca finalistă. O nobleţe rară, o capacitate empatică neîntinată de egoism, mă înclin.