Doru POPOVICI

Un drum deosebit de echilibrat şi în egală măsură distins (şi tocmai de aceea constituie dramatica excepţie care confirmă regula prostiei generalizate la nivelul întregului fotbal românesc), aţi ghicit!, Ladislau Bolony, spunea într-un interviu publicat ieri într-o gazetă centrală că i-a plăcut spiritul de echipă pe care l-a arătat Naţionala în meciul cu Franţa. Mai spunea dragul de Loţi că asta constituie o bază solidă de plecare în reconstrucţia echipei, cu atât mai mult cu cât din ea fac deja parte tineri de real talent şi care nu se dau în lături de la efortul fără de care nu se poate ajunge la performanţă.
Acest comentariu este scris, evident, înaintea meciului cu Austria. În care însă sper să-l fi văzut deja titular pe Roman, omul care realmente m-a impresionat în puţinele minute jucate la Paris. Despre astfel de fotbalişti vorbea Loţi, iar orice om cu minte în cap şi capul pe umeri n-ar putea decât să aprecieze prestaţia lui şi curajul selecţionerului de a-i fi oferit şansa debutului la Naţională tocmai pe un stadion grandios şi tocmai într-un meci cu vicecampioana lumii. Pentru că Franţa, oricât de prost ar fi jucat în aceste preliminarii este totuşi deţinătoarea argintului mondial. A face impresie într-un asemenea meci nu se poate compara, să zicem, cu înscrierea a 4 goluri într-un amical cu Petrolistul Băicoi, încheiat cu 21-0.
Aşadar, avem o echipă de perspectivă, ceea ce n-am avut de o bună bucată de vreme (ce perspectivă au „loser-ii!?”) şi care, ceea ce e absolut remarcabil, face deja performanţă. Adică are două victorii (probabil trei, la ora când citiţi) şi un egal, în deplasare, cu o mare echipă. Când am mai avut noi aşa un parcurs, de la „epoca Hagi” încoace? Şi-atunci cum de îşi permit nişte nenorociţi de traficanţi de gioarse, de murături poreclite „fotbalişti”, precum şi alţi nenorociţi porecliţi “investitori” (dar care toată viaţa lor, asta murdară, nu s-au învrednicit nici să crească un junior, nici să cumpere un fotbalist adevărat dar şi nici măcar să pună iarbă pe toloaca unde sclavii lor, porecliţi şi ei „angajaţi, măcar să nu rişte accidentarea la orice pas”) să grohăie despre “selecţia proastă”? Aaa, fiindcă n-au fost incluse şi murăturile lor, fosilele tot căutate de Real şi de Milan dar care fac tuşa şi-n Cipru şi-n Cecenia?
Vorba unui editorial, tot de ieri, din “Evenimentul zilei” : Jos labele!