Gabriel MANȚĂ

În nomenclatorul de meserii trebuie introdusă neapărat încă una: cultivator de Gigi Becali. Le căinam sincer pe aceste persoane, obligate de şefi idioţi, îmi închipuiam eu, să se transforme în ecou al mereu aceluiaşi personaj. Da’ de unde! Am întâlnit deunăzi un asemenea exemplar. Se infestase atmosfera de aerele de superioritate pe care le emana. Laitmotiv: “am oricând intrare la nea Gigi”! Dar abia acum merită cu adevărat căinat...
Am citit/văzut/auzit atâtea declaraţii/intervenţii/aprecieri ale lui Gigi Becali după meciul echipei naţionale, încât încep să cred că trăiesc într-o piesă absurdă în care orice se întâmplă, se întâmplă doar ca să-şi dea cineva anume cu părerea. Totul este secundar, totul se învârte în jurul aceluiaşi astru. Jocul cu Franţa, tricolorii, tactica, rezultatul - au valoare doar pentru că va catadicsi să vorbească despre ele acest “nea Gigi”!
Totuşi rămâne valabilă şi teza aia cu şefii idioţi. Tot promo-ul la Steaua-Dinamo, acest El Clasico al fotbalului românesc, cum le place tot lor să-l numească, a fost cu Gigi Becali pe post de trimis special, cu microfonul în mâna proprie... Dacă aş putea, aş face un experiment. Pe burtiera celor mai importante ştiri ale zilei, aş afişa o săptămână întreagă un text: “ştiri libere de Gigi Becali - nici un cuvinţel despre nimic!”. Sau pe scroll-ul unei emisiuni sportive: “promitem să nu-l sunăm deloc pe Gigi Becali (şi să rezistăm tentaţiei dacă ne sună el!)”. Chiar aş fi curios să compar audienţele!
Dacă în privinţa alimentaţiei există mereu o alternativă pentru a ne hrăni sănătos, se pare că a pentru evita E-urile din media sportivă nu prea mai există soluţie. Lumea se intoxică, fotbalul se umflă ca un balon de săpun, noroc că viaţa merge, nu-i aşa?, înainte… Aş încheia, fie-mi permis, într-o notă oarecum autoironică, spunând că fotbalul, consumat doar în doze moderate, pe pâine, vă fereşte de obezitate!