Gabriel MANȚĂ

Cu acest forfait al lui Mutu pentru meciul cu Franţa, sintagma "generaţia lui Mutu şi Chivu" nu prea mai are acoperire pentru ratarea acestor preliminarii. Cei doi au fost împreună pe teren doar la meciul tur, acel 2-2 de la Constanţa, unul care n-a fost deloc rău pentru naţionala noastră. Oricum nu cel în care s-a compromis calificarea. Mutu a mai bifat şi înfrângerea cu Serbia, 2-3. Întrebarea care aud că se pune acum este dacă mai avem şanse să batem la Paris fără Mutu. Dar înainte oare aveam?! Sigur că ideea cu care mergem acolo, de a câştiga, este cea corectă, dar după potenţiala victorie ar rămâne doar o emulaţie fără precedent, nimic altceva. Mă uit pe clasament, şi doar matematica ne mai oferă şanse. Dacă batem acum, mai aşteptăm o înfrângere a Franţei în Serbia şi eventual încă vreun punct pierdut la Paris cu Faroe şi Austria. Bineînţeles, în condiţiile în care noi batem tot, inclusiv în Serbia. Orice am face, tot stăm la mâna altora. Ne vom ruga ca sârbii să-i bată pe francezi pentru ca, în meciul imediat următor, cu calificarea în buzunar, să fie mai blânzi cu noi. Uităm însă că dacă noi îndeplinim sâmbătă condiţia pentru a spera, adică victorie cu cocoşii, sârbii vor fi deja calificaţi. De ce şi-ar mai da silinţa să bată Franţa? Păi pentru că noi le-am dat benzină când cu embargoul, desigur...
Revenind la şansele noastre pentru meciul de sâmbătă, nu cred că absenţa lui Mutu ne va pune pe butuci. Aveam nevoie de un Mutu în vână, nu unul pe post de sperietoare. Să nu uităm că, la revenirea sa după perioada de inactivitate cauzată de suspendarea pentru consum de droguri, Mutu a jucat foarte slab în Olanda, căzând în fund la o fază clară de gol. Iar atunci nu avea probleme de sănătate. Dacă avem într-adevăr nevoie de ceva ca să învingem Franţa, acela nu e neapărat Mutu, ci un strop de noroc. Franţujii s-o dea în bară şi să ia plasă doar la figurat!