Doru POPOVICI

Aşadar, după ce coşmarul din Deltă l-am făcut uitat pe Prut, unde n-am prins mult, dar interesant (adică trei şalăi, dar unul de 3 kile) şi în plus am avut şi linişte relativă (că în prima noapte, sigur că de pe malul ălălalt al Volovăţului ne-au terorizat cu vreo 4.000 de waţi cei 4 iubitori de muzică „de petrecere”), am revenit acasă tocmai la timp pentru a prinde două meciuri din Anglia şi unul de la noi. Nu unul oarecare, ci ditamai derby-ul, Steaua - Dinamo. Un meci de 1-0 nu este prilej de mare bucurie, în general, pentru spectatorul obişnuit, dornic de spectacol. Cu toate astea, Steaua – Dinamo a fost un 0-1 frumos, în care am văzut de toate: tehnică, viteză, idei tactice, intervenţii spectaculoase. N-a fost un Milan-Inter, desfăşurat tot în acest weekend, dar a fost un meci cinstit, într-un spirit de fair play cum n-au fost multe derby-uri la noi, şi fără incidente de arbitraj. Puţinele erori ale italianului cu fluier au făcut ca în teren să nu se adune tensiune suplimentară. Bine e şi că acest meci a fost plasat la începutul campionatului, astfel încât n-a mai fost privit nici de jucători, nici de conducători, ca o chestiune de viaţă ori moarte. A fost, cum ziceam, un meci bun şi interesant, în care s-a văzut că există şi în România jucători capabili să apară de două ori pe teren în 72 de ore şi să nu se facă de râs, deşi ambele partide erau la fel de importante. Sigur că aici nu e vorba de Zicu. Şi nici de Moţi, lăsat „la vatră” pentru motive de extenuare, lucru pe deplin plauzibil, fiindcă nu e uşor ca într-un singur meci, cel de la Liberec, să încerci de 3 ori autogolul şi să nu-ţi reuşească niciodată! Iar aici e loc de alte şi alte comentarii în acelaşi registru. Adică se vede fără mare efort că Dinamo joacă incomparabil mai bine atunci când în teren nu e Niculescu (ca la Liberec) sau Moţi (în meciul cu Steaua), tot aşa cum Steaua e mult schimbată în bine fără Rădoi ori Goian... şi să vedeţi ce echipă mare ar fi şi fără Ghionea! De care mi-a fost însă milă când i-a fugit glezna. Apropo: câtă nesimţire trebuie să ai ca să vrei, să ceri şi să aştepţi performanţă, dar în loc de gazon să-i pui pe ai tăi să joace pe o tarla?