Doru POPOVICI

Nimic surprinzător în eliminarea Şahtior-ului. Mai degrabă pare surpriză calificarea Timişoarei! Vreau să spun că aşa cum a jucat, de fapt cum nu a jucat, Şahtior nici nu putea pretinde calificarea. Din jocul nebun pe care ni l-a arătat în numeroase ocazii (amintiţi-vă doar „dubla” cu Barcelona din Champions’ League, din grupă; Barcelona a câştigat în cele din urmă trofeul, nu înainte de a fi fost niţeluş făcută de râs chiar pe „Nou Camp”, iar Şahtior, “retrogradată” în Cupa U.E.F.A., avea să câştige ultima ediţie a competiţiei) de data asta, la Timişoara, s-a cam ales praful. Şahtior a jucat la fel de prost cum n-o mai făcuse decât o singură dată în ultima ediţie, anume... în finală! Pe care, am scris atunci, a câştigat-o mai degrabă... Ahmetov! Nu intrăm în detalii. De data asta, Ahmetov n-a avut cui să dea: Timişoara n-avea nevoie de bani, ci de glorie, iar cu arbitrii probabil că n-a considerat necesar să negocieze, fiind convins că accidentul de la Doneţk nu se poate repeta. Numai că... s-a repetat! A fost absolut acelaşi scenariu, cu Şahtior atacând haotic, fără nici o sclipire, iar Timişoara pârjolind iarba şi otrăvind fântânile. Cum ziceam, nici o surpriză, nici măcar faptul că marile ocazii, trei la număr, au fost ale Timişoarei, dintre care două ale lui Gigel Bucur, un fotbalist care trebuie neapărat băgat mai mult în seamă. Şi de noi, şi de vreo echipă serioasă. Nu-i el chiar Messi, dar nici tare departe de ăla nu este.
Nimic surprinzător nici în jocul Stelei. Nici în prima repriză, când am avut, secundă de secundă, aceleaşi trăiri ca în antologicul coşmar de la Middlesbrough, şi nici în cea de-a doua, când i-au luat la fotbal pe ghiolbani, aşa cum o făcuseră cu o săptămână în urmă la Bucureşti. Steaua a demonstrat, a nu se mai ştie câta oară, că nu are probleme cu picioarele (ale lui Stancu ştiu să tragă, ale lui Nicoliţă să alerge, ale altora să faulteze etc.) ci cu capul. Probabil că „doctorul” Bergodi le-a dat medicamentele potrivite, cu dedicaţie (de mamă, probabil) fiecăruia. O dată trataţi, şi-au revenit.
Cât despre tragerea la sorţi, mai bine să nu ne pronunţăm. Aparent, toate au şanse reale, iar Steaua chiar maxime. N-ar fi o surpriză să le vedem pe toate cinci în grupe. Dar fiţi cinstiţi: ar fi vreo surpriză să le vedem pe toate eliminate, mai ales că procedura e omologată încă de anul trecut?