Articolul de azi nu are legătură cu boala fără leac a unei găşti întregi de comentatori TV pentru care ăia din teren nu sunt pur şi simplu fotbalişti, ci „cormorani”, “draci roşii”, “coţofene” (parcă Newcastle, dar nu sunt sigur), “tunari”. Ăstora de la urmă nici n-ai cum să le zici altfel, din moment ce numele echipei este Arsenal, dar oare celor de la Arsenal Kiew le zice lumea „Kalaşnikovi”!? La englezi, aşadar, “tunarii” sunt cei care pe lângă faptul că au numele adevărat foarte apropiat ca sens, mai şi trag din tun, motiv pentru care echipa îşi fixează an de an obiectivele cele mai îndrăzneţe, în fond normale, de la campionat şi feluritale cupe britanice până la trofeele europene.
La noi, când spunem „tunari”, imediat îţi vine în minte sintagma “a da un tun”, cu un sens identic celei care zice „a trage o ţeapă”. Încercaţi să schimbaţi între ele verbele şi veţi vedea că semnificaţia rămâne neschimbată. Aşadar: dacă nu vor să câştige campionate şi cupe, atunci ce naiba urmăresc „tunarii” noştri? Şi, de fapt, la ce tunuri se aşteaptă, ştiut fiind că şi într-un tun gigantic, cum a fost „Caritas”, pentru a ajunge unde şi-au dorit, „tunarii” de acolo tot au scos din buzunare nişte sume colosale într-o primă fază, pentru a lua faţa fraierilor şi, desigur, ca tunul să meargă uns. Cum ziceam, tunarii noştri par nişte microţepari, ideea fiind mai degrabă cea de furtişag mărunt, de ciordeală.
L-au înjurat ani întregi pe ăla de la Steaua că se mulţumeşte cu banii pentru calificarea în grupele Champions’ League, neinvestind practic nimic în fotbalişti capabili de performanţă şi, deci, de mărit consistent sumele venite de la U.E.F.A. Ieri am aflat că Becali era, totuşi un mare investitor în fotbalişti, din moment ce penalul de la Unirea Urziceni, a “băgat” în transferuri… 600.000 de euro! De banii ăştia, la preţurile zilei, poţi lua vreo doi handbalişti modeşti sau un fotbalist şchiop. Dar să pretinzi că vrei să faci nu ştiu ce eroisme în Liga Campionilor, iar tu să nu dai practic nimic din buzunar e curată măgărie. Care nu conferă decât statut de “tunar” sau “ţepar” în accepţia românească, fără vreo legătură cu “tunarii” londonezi.