Doru POPOVICI

Cred că nu mai departe de anul trecut, mai marii (nu neapărat şi mai deştepţii) de la FRF şi LPF au luat o măsură oarecum bizară, dar şi parţial justificată: interzicerea aducerii pe stadioane de către galerii a banner-elor cu conţinut obscen sau insultător la adresa adversarilor şi / sau a... oficialilor celor două foruri penale!
Atât de vigilenţii stewarzi, poliţişti, jandarmi, bou di garzi (sau cum le-or zice pe româneşte) şi ce-or mai fi fost ăia puşi să asigure pacea şi liniştea bandelor lui Naşu’ şi Corleone au acţionat mai mereu cu simţ de răspundere, nenumărate bannere cu „Jos Piţurcă!”, „Naşule, cară-te!”, „Dragomir – înapoi la pârnaie!” căzând victime devotamentului păzitorilor faţă de „tagma jefuitorilor” din fotbal.
În asemenea condiţii, te-ai fi aşteptat ca la meciurile internaţionale, fără să fie nevoie de intervenţia forurilor de-acasă, această problemă să nu existe, cu atât mai mult cu cât se cunoaşte asprimea cu care UEFA sancţionează gesturi rasiste, xenofobe, politice, în general orice poate strica atmosfera de fair play. Nu văd nici un motiv pentru care o galerie, oricare ar fi ea, să-i afişeze de mamă lui Naşu’ la un meci internaţional.
Cu atât mai deplasat pare gestul galeriei Stelei cu cât adversară le era Ujpest şi nu „m... Dinamo!”. Ce să fi avut galeria Stelei cu Ujpest în general şi cu... întregul popor maghiar în special? Ce putea să-i mâne pe rahaţii din galerie să-i considere rahaţi pe toţi maghiarii? Chiar toţi, mă cretinilor? Ia întrebaţi-i pe ăia mai în vârstă, nu neapărat bătrâni, dar care au apucat parcursul Stelei din 1985 – 1986, şi o să aflaţi o chestie care s-ar putea să vă descentreze (dacă n-o fi deja...) singurul neuron cu care sunteţi echipaţi: că fără un bozgor împuţit, o boanghină nenorocită, un şogor nemernic, pe nume Ladislau Bolony, neam de neamul vostru n-aţi fi apucat să vă îmburicaţi că aţi pus mâna pe Cupa Campionilor. Mi-a confirmat chiar ăla care a pus, concret, primul mâna pe trofeu: Ilie Bărbulescu, prieten cu mine de la Piteşti, din ’77: „Bă, Dorule, fără Nea Loţi nu pupam noi nici sfert de finală!”. Se pare că mamele unor români suferă mai degrabă de sindromul ăla: cele ale unora din galeria Stelei. Iar în acest timp, vigilenţii lipseau cu desăvârşire. Ori poate nu ştiau limba maghiară. Drept care şi-or fi închipuit că acolo scrie: „Vă iubim, fraţi maghiari! Trăiască şi înflorească frumoasa noastră capitală comună, Budapesta!”