Aşa cum mă angajasem în dimineaţa meciului (martori sunt toţi ascultătorii Radio TOP), am jucat la pariuri Steaua – Ujpest „X”. Mai spusesem şi că asta nu mă va împiedica să ţin cu Steaua din tot sufletul, la fel cum am să ţin şi cu Urziceni, şi cu Dinamo în meciurile din cupele europene. Ei bine, m-a costat: n-am câştigat decât 218 lei, în loc de 2.462, dacă jucam 1, sau vreo 16.000, dacă aş fi jucat „X” la pauză, aşa cum am procedat la meciul Diferdange – Rijeka!
S-a demonstrat cu acest prilej că se poate juca şi fără Bănel şi Lovin, ceea ce pare a fi cel mai important câştig pentru Steaua, pentru spectatori şi pentru fotbalul românesc în general, fiindcă nu e puţin lucru să vezi că au dispărut dintr-o dată, ca prin magie, doi neisprăviţi care mai mult de momente comice n-au produs niciodată, dar care păreau eternizaţi în „formula de bază”, atât la Steaua cât şi (ceea ce e incomparabil mai greu) o bună bucată de timp, la Naţională. Trebuie să ai mintea (eh!, e un fel de a zice) lui Lăcătuş sau a lui Piţurcă pentru a face titulari din două panarame, oricât de mult ar fi insistat pentru asta ăl’ de-a „băgat banu’” în ei şi căruia poate că nu-i convine să recunoască faptul că e prost grămadă. Dovada fiind tocmai achiziţionarea ăstora.
Iată că se poate juca un pic de fotbal şi fără Moreno, ba încă şi fără maimuţoii ăia care au ocupat fraudulos poarta timp de mai mulţi ani. Tătăruşanu şi-a făcut cinstit treaba, cel puţin într-o situaţie-limită (când a scăpat ăla singur, după ce berbecii ăia doi s-au buşit între ei) demonstrând că e un portar de mare calitate: l-a fugărit pe boanghen prin tot careul până ăsta s-a lepădat de minge.
Steaua n-a jucat grozav. Dar se va califica „la pas” şi are toate şansele să înceapă să joace chiar fotbal. Iar aici e exclusiv meritul lui Bergodi, un antrenor care ştie meserie cam cât toţi ceilalţi din campionatul nostru, cu vreo două-trei excepţii. Cum spuneam, jucând alaltăieri „X” am pierdut o parte din câştig. Las’ că-i recuperez la retur, când am să joc „2” pauză şi final!