Doru POPOVICI

De când s-a înfiinţat Liga Campionilor, Dinamo îşi tot doreşte să ajungă acolo şi ea, măcar o dată. Cel puţin asta declară, an de an, un anume „domn” (nu are sens să mai explic de ce în acest caz – dar şi în multe altele – e nevoie de ghilimele) Borcea, de regulă în pauza de iarnă, când e clar că nu-l poate nimeni bănui de insolaţie. E drept, totuşi, şi că e plin sezon de ţuică fiartă...
Domnul Borcea, asemenea tuturor celorlalţi finanţatori al lui Dinamo, indiferent de funcţie, ocupaţie şi mai ales de grad, visează, lucru permis de legile în vigoare. Pe ce se bazează visele „domniei” sale? Să vedem: dacă nici pe insolaţie, nici pe ţuică fiartă, mai rămâne doar locul în clasament. Care, de regulă, e cel care te trimite, iarna, în Liga Campionilor din... toamna următoare. Ce-i încurcă însă pe Borcea şi ceilalţi este tocmai sistemul competiţional care prevede, al dracu’!, că între locul 1 din iarnă şi etapa 1 din grupele Champions’ League se interpune returul. La sfârşitul căruia Borcea are migrene, jucătorii – amenzi, iar antrenorul multe salutări. De mamă.
S-ar putea spune că au ghinion, fapt pe care, ca în tragedia antică, îl evocă în cor. Noi, cei care nu suntem tocmai „dinamovişti adevăraţi”, adică nici câini, nici roşii, zicem altceva. Anume că la Dinamo, de regulă, între tur şi retur se întorc ăia de care nu ştiuseră cum să se lepede în vară, iar în toiul verii revin cu totul alţii: ăia de care se chinuiseră să scape între Crăciun şi Anul Nou. E o „rotaţie a cadrelor” care îţi dă o stare de ameţeală. Pe lângă asta, de fapt în primul rând, trebuie luată în calcul şi, vorba poetului Becali, şi „partea economică”! În sensul că pe finalurile de campionat, banii altora s-ar putea să fie de culoare mai bună decât cei care vin de la Dinamo. Iar când nu mai merg banii de nici o culoare, dezastrul vine de la sine. E de ajuns să fie arestaţi câţiva arbitrii, că Dinamo se şi prăbuşeşte. S-a dovedit asta chiar în acest an. De ani întregi, eu tot spun că în condiţii normale, Dinamo ar fi candidată permanentă nu la titlu, ci la retrogradare. Noroc că în România nu-s atâtea ligi ca-n Franţa, că Dinamo s-ar opri tocmai într-a şaptea!