Gabriel MANȚĂ

S-a întâmplat în sfârşit ceea ce era normal să se întâmple, retrogradarea Argeşului în urma învârtelilor patronului Penescu. Chestiunea cu „ce vină are echipa” ţine de o retorică gen Mititelu. Societatea fotbalistică nu are cum să nu suporte consecinţele acţiunilor lui Penescu, acţiuni menite tocmai a-i face pârtie acesteia. Firească ar trebui să fie şi asumarea răspunderii în solidar în sens invers, de sus în jos, cum ar trebui să se întâmple cu Naşul Sandu, stăpânul neprihănit al unui adevărat cuib de salamandre.
Penescu a intrat pe cai mari într-un domeniu care îi asigura expunerea în vitrină. A adus cu el metehnele mediului de afaceri, în care e greu de crezut că nu a excelat exact în aceleaşi practici. Poate că în fotbal s-a simţit la început ca peştele în apă, dar iată că a nimerit în ochiurile primului năvod, chiar dacă a intrat în cârdăşie cu rechinii, dacă nu cumva tocmai din cauza asta. Că poate să taie şi să spânzure i s-a părut şi ministresei Ridzi, dar vorba lui Naşu’, că ne întoarcem la el ca la un clasic: măcar să fi procedat cu cap! Altfel cad ca musca în lapte, în urma unor isprăvi scoase parcă din contextul anilor ’90, perioada de început. Unul scrie şpagă pe o înregistrare video în care e actor principal, alta cumpără ştiri despre propria-i persoană la televiziuni. Şi ce televiziuni, una şi una! Sau poate că or fi nişte vizionari, în viitor şpaga va putea fi trecută la cheltuieli în contabilitate dacă te acoperi cu probe, iar la telejurnal, pentru o sumă modică, să ne vedem mutrele şi isprăvile comentate laudativ de Esca. Idealul rămâne tot nea Gigi Becali, care n-a trebuit să scoată vreodată un ban din buzunare ca să-i soarbă reporteriţele înţelepciunea.