Propun ca în locul aproape defunctei L.P.F. să întemeiem instituţia din titlu, abreviere în care „L” şi “P” înseamnă acelaşi lucru ca înainte, iar „Ţ” vine de la “ţepari”.
Ar mai fi mers şi “ţoape”, dat fiind faptul că totul, mai ales în ultima vreme, este o ţopârlăneală fără margini şi fără ruşine, de la târguiala pentru menţinerea pe bănci a unor antrenori de toată panarama, până la întors dosul la festivitatea de premiere din Cupa României, de la negocieri pentru vânzarea/cumpărarea unor maimuţe pe post de fotbalişti la”primenirea” consiliilor de administraţie cu nişte “investitori” penali în locul altora tot aşa.
Rămân însă la ţepari. Fiindcă ceea ce am citit ieri în mai toată presa centrală m-a cutremurat. Vorbesc despre posibilitatea ca mult visatele Champions’ League şi Europe League să devină doar o amintire pentru echipele noastre care (şi aici e chestia care m-a demolat)… nu întrunesc condiţiile de licenţiere!!! Fapt pentru care deja F.I.F.A. a pus de-o amendă de 200.000 de euro. O nimica toată, ar zice L.P.Ţ.-iştii, în mintea cărora această sumă este echivalentul a două meciuri fluierate de corpodenii potriviţi la locul şi momentul potrivite. Sau doar un meci, daca e vorba de retrogradare.
Ce înseamnă, de fapt, aceste condiţii de licenţiere? O nimica toată: dovada că echipa aia, sau aialaltă au capacitatea financiară de a duce la capăt chestia în care s-au băgat. Campionatul, adică. E dovada că există resursele financiare pentru a plăti jucători, antrenori, restul salariaţilor clubului, deplasări, cantonamente etc. Dovada că există seriozitate. Câtă există la noi, ne-am lămurit deja, în divizia B: dacă mai dura niţel, se termina cu 0 (zero) echipe! Poţi gândi că hai, că-i B, că nu-i mare şmecherie. Dar la Divizia A să afli că nu ştiu câte, inclusiv ăstea din cupele europene, dar se prefac că există şi că de fapt n-au nici măcar suma minimă, de licenţiere, este încă o chestie cutremurător-penală. Va să zică toţi nenorociţii ăia care behăie, de dimineaţă până-n noapte că „bagă banii”, că “se sacrifică”, că inima, că sufletul, că sănătatea, că etc. nu sunt decât nişte ţepari ordinari care “şi-au tras echipe” din motive care ţin şi ele, toate, nu de fotbal, ci de Codul Penal.