De regulă, oamenii când greşesc sunt supăraţi. Nu este şi cazul meu. Vă amintiţi, probabil, de pronosticurile pe care le-am dat în această rubrică alaltăieri, articolul fiind scris de fapt chiar în ziua disputării ultimei etape, cu câteva ore înaintea începerii ei.
Încep cu cel reuşit, singurul din trei: Urziceni – Steaua 1-1. Un rezultat în spiritul jocului practicat: o echipă căreia nu-i trebuia decât un punct, o alta incapabilă de a le câştiga pe toate trei. Prilej cu care Becali a mai bifat o doză de baftă porcească (sau ovină!?) via Giuleşti, unde o „autobară” (!) a consfinţit calificarea Stelei în competiţia aia nouă din care vor ieşi încă din toamnă nu doar becalienii, ci şi toate celelalte reprezentante ale noastre.
Un altul (egal la Braşov) mi-a ieşit... parţial! Asta înseamnă că până în prelungiri n-a înscris nimeni, egalitatea pronosticată de mine fiind frântă nu ştiu dacă de un gol din ofsaid (nu cred că a fost) dar cu siguranţă de demnitatea unei echipe mici şi a unui antrenor mare: Răzvan Lucescu, regretat şi de învingători (că pleacă de la ei) dar şi de învinşi, că nu se duce antrenor la Poli!
În sfârşit, pronosticul la care am fost cel mai departe, dar ce zic eu, nu departe, ci de-a dreptul aiurea, razna complet, cel care teoretic demonstrează că n-am habar de fotbal, ce mai: că sunt de-a dreptul cretin, e cel de la Piteşti. În netrebnicia mea, vedeam tot soiul de mânăreli, cu Argeşul dându-i 3 puncte lui Dinamo, la „schimburi culturale”, contra eliberării mai grăbite niţel a lui Penescu. În loc să mă ascund în munţi, cu prostia mea cu tot, ei bine, mă declar fericit de tâmpenia mea şi zic că puţine momente de fericire mai mare decât asta am trăit, în plan fotbalistic, în ultimii 10-15 ani! Poate doar când Zizou a dat golul ăla din voleu de ne-a adus pe Bernabeu trofeul maxim nouă, Real-ului adică, să mă fi bucurat mai mult decât cele 5 hapuri de stricnină administrate haitei. A fost ultima, suprema dovadă, că arestarea arbitrilor a însemnat prăbuşirea lui Dinamo. Iar faptul că echipa cea mai acuzată de mânăreli cu arbitrii, Argeşul, i-a dat fix 5 lui Dinamo, aia curată, care cică n-a mituit nici un arbitru, explică pe înţelesul tuturor de ce în fotbalul nostru mai sunt multe arestări de făcut.