Gabriel MANȚĂ

În sfârşit, au ieşit şi ştiriştii de sport din sevraj... După această „silence of the mielu” impusă de alegerile europarlamentare, au făcut iarăşi buchet de microfoane dinaintea bărbiei despicate douglasian a lui Gigi Becali. La ştirile din sport paritatea a fost perfectă: una cu Becali, una cu restul lumii. Chelul şi-a dorit tichie de mărgăritar şi românii, generoşi, i-au oferit-o: l-au trimis în Parlamentul European! Ca să scape de el, cred eu, l-au trimis LA MUNCĂ! Căci una e parlamentul nostru şi altă mâncare de oaie parlamentul european. Îmi place să cred că acolo oamenii se supun programului, regulamentului, nu invers. Sper că acolo oamenii sunt activi, au sarcini, proiecte, nu moţăie prin fotolii. De-aia zic, ăsta e cel mai mare bine pe care (ş)i l-au făcut românii. Desigur, unuia obişnuit să facă toată ziua ce-l taie capul, să cheme televiziunile „la palat” când se plictiseşte, nu prea o să aibă stare, după cum n-a vădit nici o veleitate pentru statul în bancă la şcoală. Omul de acţiune, „de combinaţii”, e chemat acum să elaboreze legi (unii mai răuvoitori ar fi zis „să elucrubeze”!). Poate că, descurcăreţ cum îl ştim, o să repete figura aia magistrală cu Armata... Să dea terenul ăsta de aici, de la capu’ satului, pe unul echivalent în intravilan, aşa cam între Franţa şi Italia, ca să ne lipim şi de niscai Alpi şi de oleacă de Mediterană!
Presimt, deci, că o să-i cam iasă Europa pe nas muşteriului. Numai că nici n-o să-l vedem mintenaş înapoi fiindcă aici îl aşteaptă DNA-ul cu braţele deschise, iar asta sugerează deja nişte braţe încrucişate în contrapartidă. Aşa că mesajul lui Jiji către europeni nu poate fi decât unul voievodal: dacă voi n-o vreţi pe Steaua, eu vă vreau!