Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Cea mai bună echipă din lume a fost învinsă de cea mai bună echipă de pe teren. Această propoziţie ar fi fost valabilă pentru orice rezultat în finala Ligii Campionilor, mai puţin dacă se ajungea la lovituri de departajare. Mi-a plăcut miercuri seara, prea mult mi-a plăcut! Joc fără pic de vâscozitate, şi de o parte şi de cealaltă. La ani lumină distanţă de finala Cupei UEFA, că mai jos n-are rost să ne hazardăm...
Pentru că ar fi păcat să stric fazele prin descriere, am să punctez doar unele idei încolţite în timpul meciului. Sir Alex Ferguson n-a luat în calcul oprirea lui Messi cu orice preţ. Faulturile asupra argentinianului au fost puţine şi doar excese de zel individuale. Englezii respectă fotbalul. Iar fotbalul îi respectă şi el, dar de iubit, i-a iubit mai mult pe ceilalţi.
Ce facem la 0-1 sau la 1-0?, se întreba mai demult Radu Cosaşu cu referire la echipa naţională. Ca manchesterist declarat, ştia că de data asta doar la 0-1 ar fi putut apărea probleme. Şi chiar au apărut. Deşi a lansat îndemnuri la păstrarea calmului după golul lui Eto’o (dar ce progresie uluitoare Iniesta!), Ronaldo s-a crispat. Iar Rooney mijlocaş lateral nu e cu mult peste Dănciulescu în aceeaşi postură. Mulţi atacanţi, pe hârtie şi pe teren, către sfârşit. Rooney, Ronaldo, Berbatov, Tevez. Deci nu numai Hagi, atunci, cu
Dar de golul lui Messi ce ziceţi?! Lovitură de cap din cădere, combinată cu o traiectorie retrogradă (a corpului!), urmată de o altă traiectorie (a balonului!) irepetabilă: locul geometric al punctelor la care nu putea ajunge van der Sar!
