Doru POPOVICI

Invenţie a comunismului din perioada sa cea mai sălbatică (dar când n-a fost sălbatic comunismul!?), clubul Dinamo a fost conceput ca un factor de timorare a celorlalte echipe, pe principiul „ce, bă, te pui cu Miliţia!?” Modelul sovietic al echipelor Miliţiei a fost urgent împrăştiat la nivelul întregului lagăr (că bine i-au mai zis când i-au zis astfel!) comunist, echipe Dinamo izvorând în toate ţările bântuite de flagel. Contrabalansat de altă aberaţie, Steaua (echipa Armatei), Dinamo a devenit un aspirator de valori, la fel ca Steaua, ambele culegând tot ce era mai de soi în fotbalul autohton din fiecare din aceste nefericite ţări.

La noi, parcă şi mai mult decât la ceilalţi, cele două fruntaşe au stârnit, de-a lungul întregii lor existenţe, ambiţii şi pasiuni, chiar conflicte, cu precădere între generalii care le conduceau la vedere sau din umbră, dar şi la nivelul „conducerii de partid şi de stat”.

Am sperat că după Revoluţie lucrurile vor evolua în sensul firesc al desfiinţării celor două panarame, chiar cu riscul de a dispărea simultan din istoria fotbalului nostru singurul trofeu, Cupa Campionilor. N-a fost să fie, dar măcar Steaua s-a prefăcut că „se privatizează”, încăpând pe mâinile unor indivizi care au înhăţat-o totuşi cu contribuţia semnificativă a unei bande de generali, „la pachet” cu niscai terenuri, tot militare, din vânzarea cărora să se creeze nu doar un miliardar de carton, că şi fondurile necesare susţinerii echipei.

Dincolo, la Miliţie, lucrurile doar par asemănătoare, dar nu-s. Adică banda de generali mişună în toate structurile echipei, iar deciziile le iau tot ei, chiar dacă pentru proşti ca mine şi ca dumneavoastră sunt scoşi în faţă nişte papagali mai mici ca Borcea. Nu-i vorbă că şi gradele mai mici, ca alde Neţoiu, am avut permanent treabă pe acolo. Grav e că încă mai au, după cum scria „Gazeta” acum câteva zile, citându-l pe preşedintele Pandurilor, Condescu, care zicea răspicat că înaintea meciurilor lui Dinamo, oriunde în ţară, vin controale d-alea grele, miliţieneşti, făcute de Poliţie, la toate societăţile care au cât de cât legătură cu echipa locală. Cred că toxina numită Dinamo va fi neutralizată doar după moartea ultimului miliţian. Eu cred că n-am să apuc ziua aia.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Toxina Dinamo.

Comentarii