Doru POPOVICI

Mulţi dintre prietenii care mă vizitează rămân surprinşi de felul în care urmăresc eu acasă două programe simultan, pe două televizoare. Cred că e chestie de obişnuinţă, dar şi de poziţionare a acestora: puse unul deasupra celuilalt, treaba e bună. Rău era când experimentam chestia asta, aşezându-le unul lângă altul, de nu mai înţelegeam nimic şi încurcam echipele între ele, de ajunsese Zidane de la Real să înscrie pentru Manchester! Unde vreau să ajung? Păi, la transmisiile de sâmbătă din Bundesliga: şi antrenat la simultane ca mine să fii, şi tot dai în bâlbâială când te comută de la Hanovra la Berlin şi de aici la Gelsen-Kirchen (că Shalke 04 de acolo e) şi tot aşa preţ de 90 de minute. Ori poate erau transmisii de la Bremen şi Hoffenheim!? Că zău dacă mai ştiu, din moment ce într-un loc se făcuse de 0-5, în ălălalt 2-2, iar dincolo nu reuşea nimeni să înscrie! Dar, de fapt, ce importanţă are asta, din moment ce spectacolul a fost total, golurile-superbe, iar lupta din fiecare partidă, inclusiv aia de 0-5, era de povestit la strănepoţi! Iar ca nebunia să fie deplină, la vreo trei ore după asta, ni s-a mai oferit un simultan: cel din Belgia, dintre Anderlecht şi Standard, cu un Loţi Boloni care te face să nu-ţi fie ruşine că eşti român, chiar dacă naţionaliştii „de meserie” ar putea obiecta.

Printre aceste picături de fotbal pe viaţă şi pe moarte, inevitabil am luat şi nişte doze de bambilici neaoş, din care am desprins o concluzie cât se poate de realistă, anume că oricât de obositoare ar fi o transmisie de trei partide simultan, tot mai obositor e să te toot uiţi la un singur meci de la noi, în care nişte mămălogi târâie şi împing „obiectul” cu o silă infinită. Iar la urmă, indiferent despre care meci (chiar, care meci!?) e vorba, apare câte un dobitoc de oficial (ultimul sosit, Chivorchian, după Dinamo-Poli) care o zice paia adâncă cu „adversaru’ şi-a dorit mai mult victoria!”, urmat îndeaproape de maimuţa TV (ultima sosită, aia de la „Realitatea”) care hop şi ea pe un fotbalist de la Poli: „Crezi că Dinamo şi-a dorit mai mult victoria?”!!! N-avem doar fotbalul pe care-l merităm, ci şi televiziunea.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Printre picături.

Comentarii