Gabriel MANȚĂ

Unii, fără răgaz - nihiliştii, aruncă piatra din principiu. Orice iniţiativă, dacă nu a fost a lor, pute. Altora le mijeşte pizma că n-au avut ei ideea. Sau, de-ar fi avut-o, de unde spate pentru susţinere? Chiar dacă discutabil, felul în care Gazeta şi-a început campania „Nouă ne pasă de sport. Poate prea mult”, ne-a relevat măcar două lucruri. Unul ar fi felul în care a reacţionat Dumitru Dragomir la primirea misivei, dată anonimă: clar, ameninţare cu moartea! Sigur sunt ultraşii întărâtaţi de legea aia promulgată de el. Ăsta, dacă găseşte o pisică moartă la poartă, iese în presă cu ameninţare din partea câinilor. Nu că ar lua-o prea în serios, dar acolo se simte el bine, în prim plan. A se mai slăbi, domnu’ preşedinte al ligii fariseilor! Pe urmă, a fost preluarea ştirii pe nemestecate, inclusiv de către concurenţă. Aici e de râs, pe bune dreptate. Conform principiului că orice adiere trebuie prezentată ca un taifun şi orice ploaie de vară se prezintă cu cizmele de cauciuc în mijlocul bălţii, mass-media au muşcat momeala şi au dat-o mai departe cu mesajul că „s-a ajuns prea departe”. Cred că prin redacţii unii s-au ţinut cu mânile de burtă de râs, alţii din alte motive.

Dar hai să ne relaxăm un pic, devoalând puţin şi fariseismul autorilor în următoarea scenetă alternativă... Vochin şi camarila irumpe in vestiar pe fondul manelei „Gsptv e numai una...”. „Bă, ce e bă aicea? Daţi-ne, bă, şi nouă nişte rezultate financiare, bă, că nu degeaba vă plătim 100 de milioane de Euro. Întoarceţi şi voi câteva milioane, să avem şi noi audienţă!”. Oprind player-ul şi introducând un stick cu Pink Floyd, Geambaşu preia dintr-o bucată: „Am şi eu o întrebare: cât timp credeţi că putem să ieşim cu Becali pe prima pagină? Vă închipuiţi că mie îmi place să-l am după meci pe Becali în direct ore întregi?”. Vochin smulge un poster cu ţâţe goale şi cochide: „Să ştiţi că noi nu putem face şou la infinit dacă nu contribuiţi şi voi. Au şi cititorii limitele lor. Sunt cu lupa pe voi!”.

În tot acest timp, zâmbind angelic, domnişoara Andrieş deşeartă uischeanul la rădăcina unui ficus fără apărare, în timp ce cu cealaltă mînă înscrie la un păianjen cu o ţigară aprinsă...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Da, vă pasă de sport. Poate prea mult de fotbal.

Comentarii