Presupun că urmăriţi, în majoritate, meciurile din Premier League la Eurosport 2. Dacă aşa stau lucrurile, nu se poate să nu fi observat căpoşenia demnă de un copil râzgâiat a unui anume domn comentator, altminteri cu părul alb, fără a fi neapărat bătrân. Până şi Grădinescu schimbă repede vorba după ce emite o părere contrară, fiindcă Ioan Viorel – acesta e numele său – nu cedează nici în faţa evidenţei. Nici fotbaliştii nu mai au loc să dea la poartă de sfaturile venite de la microfon! Ba trebuia să dea pe sus, ba era bine dacă dribla portarul… Grădinescu nu mai pridideşte să atenueze, “bine, de aici, nouă ne este uşor, acolo în iarbă…” Apoi, să convenim că în vremurile noastre, comentatorii sunt nişte răsfăţaţi ai sorţii. Azi, deschizi două-trei site-uri pe laptop şi poţi să turui informaţii cu toptanul despre orice jucător obscur. Pe vremea lui Ţopescu şi a înaintaşilor săi documentarea începea cu zile întregi înainte de meci, iar informaţiile erau şi ele filtrate, nu se vărsau cu pâlnia în urechile telespectatorilor. Un asemenea volum de date n-are cum să se sedimenteze, nu numai în memoria noastră, dar nici măcar în cea a emitentului. Bunăoară, la meciul Newcastle-Middlesbrough, vrând să sublineze faptul că jucătorul oaspeţilor, Jonas Gutierrez, se află în atenţia lui Maradona, comentatorul cu pricina afirmă, dând o notă de relativism, că “nu ştiu la ultimul, dar la penultimul meci, cu Bolivia acasă, sigur a fost titular”. Mărturisesc că habar n-aveam când şi dacă respectivul a fost titular (fie vorba între noi, mi se părea mai reprezentativ pentru prezentarea sa faptul că a înscris un gol în amicalul cu Franţa!), însă am tresărit instantaneu la prima parte a enunţului. Doar făcuse înconjurul lumii înfrângerea Argentinei în capitala Boliviei cea înalt situată! În, nota bene, ultima partidă a Argentinei, nu penultima. Verific incitat echipele din meciul respectiv şi, colac peste pupăză, văd că Jonas Gutierrez n-a fost nici titular, nici rezervă, n-a fost nimic, nada-nada! Să recunoaştem, e o performanţă să înghesui atâtea erori într-o frază atât de scurtă!
Şi măcar de-ar fi totul… Măsura cunoaşterii jocului, despre care ne spune câte-n lună şi-n stele, a fost dată la finalul meciului Arsenal-Chelsea, la golul lui Malouda (şut Anelka din unghi – bară – reluare Malouda). Nu şi-a pus nici o clipă problema ofsaidului până când pe ecran apare stop cadru cu poziţia jucătorilor în momentul şutului lui Anelka. Practic, verdictul era dat mură în gură: poziţie de ofsaid reactivată. Ei bine, n-a fost aşa, concluzia trasă a fost că nu se pune problema de ofsaid! Deh, regulile de bază ale jocului sunt mai greu de găsit pe Internet…