Şi a fost şi marele derby Steaua-Dinamo, dispreţuit vehement de unii, supralicitat sentimental de alţii. Bineînţeles, asta înainte de partidă, ulterior cele două curente întâlnindu-se în aceeaşi baltă deplorabilă.
Rednic a fost la o fărâmă de soartă de a pierde pe mâna sa. Paradoxal, l-a salvat tocmai cel pe care s-a simţit dator să-l bage în teren. Niculescu Claudiu. E drept, a marcat, dar să nu se ascundă după devierea lui Petre Marin. N-a făcut decât să îndrepte lucrurile care se încâlciseră odată cu intrarea sa pe postul lui Dănciulescu, în fapt pe post de Cidul sau pe post de talisman. Cred că Niculescu se află pe ultima sută a liniei de credit obţinute de la suflarea dinamovistă în anul ultimului titlu. Atunci şi-a scos coechipierii de nenumărate ori din impas, procentajul său de reuşită din loviturile libere fiind la apogeu. Acum? Acesta este abia primul gol din lovitură liberă în 13 etape consumate de la revenirea sa! A mai înscris din penalty la Buzău, şi încă două goluri de rotunjire a scorului cu Pandurii şi Farul. Nimic decisiv, până vineri. Desigur, o reuşită cu Steaua, fie şi în condiţiile unei devieri, îl poate face pe Rednic să închidă ochii, dar dacă nu-i deschide repede, e posibil să deschidă baierele pungii pentru a plăti scump. Părerea mea de privitor la fotbal este că singur CV-ul lui Niculescu nu mai justifică îndepărtarea lui Dănciulescu din zona careului, acolo unde acesta îşi iscă din senin oportunităţi. Şi Dennis Şerban, cu ceva timp în urmă, şi-a făcut datoria în meciul cu Steaua, dar asta nu l-a împiedicat să joace până la capăt rolul maurului.
Dincolo, la Steaua, se împleteşte lipsa soluţiilor de efectiv (Kapetanos n-are, practic, contracandidat) cu închistarea unor jucători, altfel deloc răi, ca rezultat al (o)presiunii din lojă. Nici Lăcătuş nu s-a dovedit capabil să aducă un suflu nou în ciorba reîncălzită, parcă mai bine se juca în tur decât acum! Pentru Steaua urmează o serie năucitoare: îşi va juca locul de UEFA în meciuri directe cu Rapid şi Craiova, iar în deplasare va întâlni două echipe mai bine clasate decât ea, deci, teoretic, cu aspiraţii mai înalte.
Două vorbe şi despre fluieraş. A fost un arbitraj trecut deliberat pe pilot automat, excluzându-se astfel din start orice fază potenţial suspectată de interpretări, gen legea avantajului. În schimb, tot ce s-a fluierat a fost fault, tot ce nu s-a fluierat au fost exagerări ale unor simple contacte de joc. Nu genial, dar orice contestare s-ar fi acoperit de ridicol.