Ca să nu scapi nimic important din ceea ce se întâmplă în „fenomen” în ultimul timp, trebuie să te roteşti ca periscopul, în toate părţile. După care, imersiune obligatorie! Fie de jenă, când vezi ce se joacă prin alte părţi sau când vezi cazarea atâtor personaje oficiale la răcoare, fie de teamă când îl vezi pe madrilenul Pepe în rol de terminator. Cu Pepe la psihiatru, ar trebui să fie laitmotivul stafului medical al Realului! Asta dacă nu cumva îl pun direct pe lista de transferuri, ca să scape de el. Că l-a înjurat pe arbitru, că a pocnit un adversar, astea sunt mizilicuri pe care le-au făcut şi alţii... Dar, după ce ai faultat şi dărâmat la pământ pe cineva, să şutezi cu sete în ţurloaiele sale şi apoi să-l raşchetezi pe spate cu crampoanele – asta este ceva cu adevărat inedit! Rădoi, cu „aerienele” lui, devine mic copil.
Revenind în bătătura noastră, constatăm că recursul etapei s-a mutat, culmea, chiar la tribunal! Şi aici este un procuror care solicită „să se mai pună o dată faza, din unghi opus”, a avut grija de asta Penescu, regizorul de platou. Constantin Vâlcea zice că sunt doar câteva duble trase la un împrumut banal, probabil ca să nu mai dea bani aiurea la notar (că ştiţi şi dumneavoastră ce tarife piperate au notarii ăştia, altfel cum şi-ar mai lua vile de-alea care bat spre milionul de euro?!). Dar dacă nu vine şi cu un contract semnat de Piţurcă în calitate de martor, parcă nu e credibil. Lui Prunea, încă slobod, i se arată, cam tardiv, ce înseamnă intercepţiile reuşite, nu ca aia de la capul lui Kenneth Andersson. Totuşi, să dăm cezarului ce i se cuvine, „omul care face treaba să meargă” merită un premiu. Aşadar, o pară mălăiaţă în gura lui Făcăleaţă!
Cu adevărat impresionante imaginile cu fluviul de oameni la maratonul de la Londra (Constantina Diţă, olimpica noastră, a abandonat, probabil epuizată de şedinţele COSR...). Zeci de mii de entităţi dizlocându-se la start şi curgând către o ţintă abstractă, prea abstractă! Dacă s-ar fi ţinut la Chişinău, putea cădea Voronin...