Gabriel MANȚĂ

Când auzi sintagmele „niciodată nu s-a întâmplat cutare lucru”, „cutare echipă e neînvinsă pe nu ştiu care teren” etc., înseamnă că deja s-a întors clepsidra şi numărătoarea inversă pentru premieră a început. Cam aşa au stat lucrurile şi la Porto, unde Manchester a izbutit ceea ce nu izbutise nici o echipă englezească. Capodopera balistică a lui Ronaldo ne arată că trebuie să fim mai prudenţi când facem comparaţii între fotbalişti şi spunem că unul e mai valoros decât celălalt. Spre exemplu, lui Messi n-o să-i reuşească niciodată aşa ceva. E drept, nici ce face Messi pe teren nu e la îndemâna prea multora.

Dar bineînţeles, crema comentariilor elogioase a revenit meciului Chelsea-Liverpool… Întrebarea legitimă care se pune este ce s-ar mai fi putut întâmpla dacă în teren s-ar fi aflat şi căpitanul Gerard, cel care dăduse semnalul resurecţiei la 0-3 în finala cu Milan! Oricum, este binevenită această abatere de la tradiţia încleştată a întâlnirilor dintre cele două echipe, cu calificări scrâşnite, goluri contestate sau reuşite numai pe greşeala adversarului (vezi autogolul lui Riise). Recunosc că acum două săptămâni m-aş fi uitat la oricare alt sfert de finală în afară de acesta, însă numai de asemenea surprize plăcute mi-aş dori să am parte.

Dar apropo de englezi, multă vreme m-am minunat cum de îşi programează ei etapă pentru sumedenia de ligi inferioare, marţi, exact la aceeaşi oră cu meciurile din Liga Campionilor! N-a fost cazul în această săptămână, dar mi-am amintit de acest lucru odată cu suprapunerea de o repriză a partidelor din fotbalul autohton cu cele din competiţia europeană. Cred că asta şi cu şofatul pe partea ailaltă ar fi cam singurele lucruri pe care n-ar trebui să le copiem de la englezi… În zilele cu simultaneitatea Liga Campionilor-ligile inferioare engleze, mă gândesc că sunt câteva mii de jucători care ratează prestaţii la nivelul cărora tind mulţi dintre ei, plus alte mii, şi mai multe, de spectatori care se privează de un spectacol fotbalistic teoretic superior. Nu spun că satisfacţia pe care o oferă echipa de suflet, oricât de mică ar fi ea (echipa!), nu are importanţa ei, dar de ce două surse de destindere să se excludă una pe alta prin suprapunere?! Valabil şi pentru ai noştri…

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fotbal ubicuu .

Comentarii