Nu-i aşa că nu sunt eu singurul din ţară care s-a săturat până în gât de povestea aia cu „marea familie tricoloră”? Cu varianta „o adevărată familie” cu tot. De când mă ştiu eu spectator de fotbal, şi să tot fie o jumătate de veac şi ceva, pe meleagurile româneşti noi nu alcătuim niciodată echipe naţionale, indiferent că e vorba de fotbal, handbal, cuţchi sau şotron, ci doar familii. Mari şi, desigur, adevărate. Nu ne preocupă mai deloc soluţiile tactice cu care să dăm peste cap jocul ălorlalţi, ci doar unitatea şi mărimea „familiei tricolore”. De aici, comentariul se poate întinde în toate direcţiile. Una din ele ar putea fi aceea că mulţi dintre jucătorii adunaţi (da, da, aşa e corect, nu „selecţionaţi”) la Naţională, şi o spun cu toată compasiunea, probabil că n-au avut niciodată o familie: nici în copilăria grea („plină de privaţiuni” e sintagma deşteaptă, din lemn de ăla bunu’) când tata, dacă era cumva cunoscut, dădea pe-acasă doar între două ţuici, ca să-şi altoiască întreaga familie, inclusiv pe viitorul internaţional aflat pe atunci la vârsta mucilor în bărbie, nici la vârsta afirmării sportive, când, între două cantonamente, cei mai hotărâţi dintre ei s-au pus pe întemeiat familii... care cu Laura Andreşan, care cu Gina Pistol, care cu juma’ de Bambi, mă rog, ca băieţii dornici de a-şi întemeia „celula de bază a societăţii”. Nu e vina lor că doamnele nu rezistă stresului casnic şi că, pardon, cantonamentele fiind lungi (nu şi groase!) se văd cel mai adesea silite să-şi suplinească lipsa selecţionatului cu câte vreo doi, trei flăcăi mai puţin talentaţi cu mingea (nu cu...), din moment ce nu au parte şi ei de cantonamente. Ca în orice familie, evident că şi în asta „mare”, „adevărată” şi ptiu!, că uitai, şi „unită”, tatăl este, desigur, un exemplu. Iar cum tatăl Naţionalei e domnul Piţurcă, de ce ne-ar mira că ăştia micii îl copiază cât pot mai bine? Adică sunt muţi în relaţia cu presa (poate-i mai bine aşa, că dacă deschid gura...), fac antrenamente pe furiş şi, ca să-şi umple timpul cu ceva, se mai înjură între ei, aşa, ca între fraţi! În rest, familia-i unită.