Tot sâmbătă seara am asistat la un adevărat derby al invalizilor. Roma avea o listă lungă de jucători accidentaţi (Totti, Perotta, Tadei, Casetti, Juan, Cicinho, Aquilani) şi una scurtă de suspendaţi (De Rossi, Pizzaro, Diamoutene, Motta). Din acest „unsprezece”, probabil că Spaletti ar fi ales măcar 7-8 ca titulari. Cum acest lucru era posibil doar la fantacalcio, Juve a câştigat cu 4-1 pe Olimpico, golul de onoare al gazdelor fiind reuşit de vestitul Loria, un fundaş chiar mai slab decât cuplul Rivas-Burdisso de la Inter! Comentariul italienilor la „pagelle” (notarea jucătorilor şi justificarea calificativului) a fost elocvent: de data asta n-a fost cel mai slab de pe teren, iar asta e deja o ştire!! Dar, reversul medaliei, puţinătatea echipei romane i-a prilejuit unui puşti român, Adrian Stoian, debutul în Serie A (ăsta are cetăţenie, că l-a convocat Săndoi la „tineret”!). Dincolo, nici Juve nu stătea pe roze, dar, în comparaţie cu Roma, era ca o biată policlinică pe lângă un spital de campanie. Zanetti, Camoranesi, Amauri, Legrottaglie, Sissoko, Marchisio, De Ceglie... Plus Nedved incomplet restabilit, dar asta l-a făcut pe Ranieri să-l ţină pe bancă la început şi apeleze la Giovinco, iar junele a fost printre cei mai buni.
Curiozitate cifrică în Bundesliga! Deşi a câştigat, Bayern îşi păstrează locul secund doar prin prisma victoriei în meci direct, fiindcă surprinzătoarea Wolfsburg a clonat pur şi simplu linia de clasament a bavarezilor: 14 victorii, 6 egaluri, 5 înfrângeri, golaveraj 53:31! Ei bine, ce meci credeţi că avem etapa viitoare? Bineînţeles, Wolfsburg-Bayern! Iar „lupii” au o ireală linie de clasament la meciurile de acasă, probabil unică în Europa: 11-1-0!
Nu pot încheia fără o propunere irealizabilă, provenită din ciudă şi frustrare: la tenis să se dea punct pierdut după trei mingi trimise în aceeaşi zonă a terenului. Obstinaţia cu care Murray l-a jucat pe Federer numai, numai şi numai pe rever, comprimând astfel la maximum o luptă care ar fi putut fi eclatantă pentru orice spectator, mă face să consider victoria scoţianului ca fiind la skanderbeg cu două mâini faţă de una a elveţianului, ca analogie la modul în care desenează cei doi backhand-ul.