Acum, odată cu Mărţişorul, ar merita să ne întoarcem către fotbalul nostru, cel jucat, iluzionându-ne că va reprezenta o halcă importantă în tot tapajul care se face pe seama lui. Căci se poate ajunge şi la acest paradox stupid, fotbalul în sine să însemne mai puţin decât valurile pe care le generează! Păi când îl auzim pe Marius Lăcătuş, după doar un meci, că a ajuns deja la limita răbdării, ce să înţelegem?! Ar trebui să reziste mai bine la tăbăceală, căci el, pe lângă vacanţa de iarnă, a profitat şi vacanţa Dorinel, din care zicea că s-a întors cu forţe noi. Şi-atunci, de unde asemenea şubrezenie?! Ce să mai zicem, atunci, de dezhidratatul Olăroiu?! Hai că poate fac rocada mare, că fără feţe familiare se angoasează Rădoi taman acum, înainte de Serbia!
Explicabil de ce mă încearcă, aşa, un fel de remanenţă europeană. Sunt aici alte chestiuni de care ne putem minuna cu adevărat. Milan, Fiorentina, Valencia, La Coruna, Aston Villa, Tottenham, Bordeaux… N-ar fi fost în firea lucrurilor să se aleagă dintre ele semifinalistele Cupei UEFA?! Ei bine, toate sunt out! Dacă Liga Campionilor continuă încă să fie inexpugnabilă, estul pare că a luat în stăpânire competiţia secundă europeană. Şahtior Doneţk –ŢSKA Moscova şi Dinamo Kiev- Metalist Harkov (locurile 1 şi 2 în Ucraina!) sunt adevărate capete de afiş ex-sovietice. Înainte de a încheia, nu se cuvine să trec sub tăcere faptul că Standard Liege n-a reuşit nici victoria ieftină ca Braga, pe care o “calculasem” deunăzi cu atâta precizie…